Senzori...

Vreau să vă spun că pur şi simplu urăsc orice dispozitiv ce are senzori. Adică, nu chiar toate, dar majoritatea. Ştiu, e o tehnologie care se presupune că ajută de cele mai multe ori: nu tre să mai deschizi uşa cu clanţanu mai trebuie ă pui mâna pe robinet ci pur şi simplu îţi poziţionezi mâinile sub el, etc. Totu bine şi frumos dacă vorbim de astea comune şi mai ales dacă funcţionează tot timpul cum ar trebui. De exemplu, mă enervează uşa de la intrarea în cantina Poli, fiindcă cea din interior nu se deschide tot timpul. Între timp, m-am mai deşteptat şi ştiu cam unde tre să mă poziţionez sau cu ce viteză să mă apropii de uşă. Da, nu glumesc, totdeauna atunci când mă grăbesc şi mă apropii prea repede de uşă, nu se deschide. Şi să mă vedeţi atunci cum încep să valsez în faţa uşii: un pas înapoi, unul lateral, puţin înainte, până îşi dă seama mirifica uşa că sunt şi eu pe acolo. Un adevărat spectacol, şi pe gratis.
Dacă e să mă gândesc în urmă, acum câţiva ani buni când am fost întro excursie prin "Iurop", am oprit la un moment dat la o benzinărie prin Cehia cred. Sau Germania, nu mai ştiu decât că nu cunoşteam limba deloc. Am mers la baie, iar robinetul era cu senzori. Na, învăţaţi cu celelalte, tot plimbam mâinile pe sub robinet. Dar nici un efect. În cele din urmă am observat că senÎorii erau în podea, şi că trebuia să plimbăm piciorul pe gresie, în stânga şi dreapta pentru apă caldă şi în sus şi în jos pentru reglarea debitului. Vorba lu tata: "Rău să hi prost, noroc că nu doare".


0 comentarii to "Senzori..."

Despre



Puzzle piece

Blog cu personalităţi multiple.

Din urmă...

Câţi m-au vizitat până acu:

Web hosting for webmasters