Well, citeam zilele astea pe blogul lui Cătă că ar vrea ca blogul meu să nu mai fie o Dead Zone, ci o Revived Zone or something.

Asta pentru că lumea nu ştie de la ce vine numele blogului meu. Nu e o zonă moartă, locul unde nu s-a scris nimic. Sau nimic interesant.

"Rebrandingul" blogului meu (pentru că fizic există de mult timp dar nu l-am prea bagat în seamă până prin toamna 2008) a început cam după perioada în care eu am urmărit câteva sezoane dintr-un serial, ce se numeşte Dead Zone. Pentru cei care nu l-au văzut, ideea filmului e că un tip are un accident de maşină, după care stă în comă 6 ani. Se trezeşte (în mod miraculos, pentru că era brain dead după spusele medicilor) şi începe să "vadă" diverse chestii din trecutul sau viitorul unei persoane, doar prin atingere. Explicaţia pentru "învierea" lui este că creierul a început să funcţioneze din nou, însă folosind o zonă care, în mod normal, nu are activitate deloc şi care se numeşte "Dead Zone". Din această cauză el are aceste capacităţi pe care oamenii obişnuiti nu le au.

În fine, e puţin SF filmul, doar este făcut după o carte de-a lui Stephen King.

Acum, trecând din nou la blogul meu, eu l-am dorit a fi o pagină obişnuită din Internet unde să îmi postez propria viziune asupra lucrurilor. Poate sunt multe chestii care eu le văd întrun cu totul alt mod decât restul lumii. La fel ca un artist care pictează un portret cu totul diferit comparativ cu alt pictor (vezi Picasso şi Modigliani de exemplu).
Vreau să îmi exersez cu totul altă parte a creierului aici faţă de cea pe care o folosesc zi de zi (nu, nu îmi funcţionează Zona Moartă, mă refeream la cele două emisfere: cea matematico-logică şi cea artistică). În general, o folosesc pe cea logică.. preponderent. Şi pe cea artistică, dar mai puţin.

Lumii poate să îi placă ce scriu sau poate să nu. E mai important pentru mine exerciţiul în sine, faptul că scriu ce vreau, fără să trebuiască să mă încadrez în vreo etichetă, un gen, un curent, o filozofie celebră sau mai ştiu eu ce....contează mai mult decât reacţia oamenilor. Cu alte cuvinte, e important procesul şi nu rezultatul. Şi ca să mă folosesc şi de un cliseu de comparaţie (dar foarte sugestiv), viaţa e o călătorie şi nu o destinaţie. So enjoy it!

În fine, revenind la film, închei cu o parte din ceea ce spune personajul principal la începutul fiecărui episod (în primele două sezoane doar):

Do you like this article? Share It!