De câteva luni încoace m-a apucat nebunia cu darts. Am învăţat din întâmplare sau de plictiseală, nu mai ştiu exact. Însă am continuat să joc şi m-a "prins". Nu cred că sunt expertă, însă tot timpul mi-au plăcut provocările, de-asta la vă invit la un concurs (sau mai multe) vara asta:
Parcă mi se făcuse dor de lepşe şi acu mi-a dat Cristina temă de gândire la muzica de ploaie.
Ca să lămurim de la început, nu îmi place ploaia, îmi dă o stare de somnolenţă generală, încât abia pot să mă adun să fac ceva.
Care ar fi piesele pe care le ascult in momentele astea? Păi să vedem..
Prima pe listă e Nicu Alifantis - Rar. Parcă mă şi văd stând de ploaie în cort, cum a fost la Gărâna anul trecut :)
După folk urmează Paula Seling cu piesa Timpul, care mă trimite cu gândul la Veneţia, fiindcă acolo a fost filmat videoclipul.
Dacă ploaia mă prinde într-un moment mai.. antisocial.. ascult Travka - Ce vreme, ce noapte:
O melodie care îmi înseninează zilele ploioase e Rod Stewart - Have you ever seen the rain:
Iar ultima, dar nu cea din urmă e B.J. Thomas - Raindrops keep falling on my head, care mă îndeamnă să ies afară să mă bucur de .. hidratarea divină :))
Spor la ascultat! Poate vă mai înveseliţi ziua asta mohorâtă :)
De când mă ştiu am avut o foarte bună orientare în spaţiu. Fie am fost prin pădure, fie în oraşe mari şi aglomerate, tot timpul m-am descurcat şi nu m-am pierdut, am ajuns întotdeauna unde mi-am propus.
Context
Ai o problemă de ordin personal. Poate te-ai certat cu părinţii, ori cu prietenul. Poate te-au dat afară de la job sau nu vor să îţi mărească salariul deşi ai muncit ca prostul în ultimele luni. Sau poate toate la un loc.
Aşa că apar următoarele simptome:
Duminică, ora 8 dimineaţa, după o noapte lungă – începe laptopul să cânte, aşa, din senin. Nu ştiu ce l-a apucat, o fi fost din cauza norului de cenuşă ce se apropie şi cică e toxic :D, cert e că m-a trezit foarte brusc şi total neplăcut. Până să mă dezmeticesc eu să îl opresc, mi-a distrus starea aia boemă a somnului uşor de dimineaţă.
Întâmplarea asta mi-a adus aminte de vremea când mergeam la grădiniţă. În fiecare zi la ora 7 auzeam “Pâc, pâc, pâc, a fost ora 7. Ascultaţi Radio România Actualităţi”, după care începea muzica. Ăsta era modul tatălui meu de a mă trezi, indirect, fiindcă ştia cât de morocănoasă sunt şi nu suport să fiu trezită într-un mod mai brutal de genu “Trezirea! E târziu!”. Ce îmi păsa mie la ora aia că e târziu? Ştiam doar că e prea devreme să mă trezesc.
Deşi cu creierul adormit, spiritul meu creativ era foarte vioi… maaamă ce de scuze mai debita ca să nu meargă la prima oră în liceu :)
Însă dacă tre să muncesc, până cel mai devreme la ora 10 nu sunt bună de nimic. Vreau cafea, vreau vreme frumoasă, răcoare şi linişte… cel mai bun mix să înceapă şi neuronii mei să funcţioneze.
Anyway, nu cred că sunt foarte diferită prin asta de majoritatea populaţiei planetei, însă locuiesc cu o persoană matinală. Niciodată nu am putut înţelege cum îi aia să te pui la 5-6 dimineaţa să dormi, apoi să te trezeşti la 9-10 şi să te pui pe citit. Mie abia mi s-ar dezlipi ochii :))
No bun, acu la treabă cu mine că am prea multă energie :)
Tocmai am fost invitată la un bal al bobocilor. Ce e straniu la asta? Păi că balu ăsta e taman la Cluj, la o facultate din cadrul Universităţii Tehnice.
Şi mai straniu e că eu chiar m-aş fi dus, că aveam un pretext ca să mai petrec pe la ardelenii mei, dar în aceeaşi perioadă o să fiu plecată la Galaţi.
Păţăşti.
So, maybe next time! :)
Spunea Roxi mai demult că ea este dependentă de pireu. Şi aşa şi e, nu trec 2-3 zile în care să nu fi consumat aşa ceva. Plus că de câte ori vrem să mâncăm ceva, şi nu avem idee ce, Roxi exclamă ca un copil mic: "Nu facem pireeeeeeeeeu??".
Ei bine, nu despre asta voiam să scriu în articol, că se vede clar că nu are nici o legătură cu titlul, ci despre aşa-zisa "dependenţă" a mea de cercei.
