Piese de puzzle

Concurs de darts

2010-06-30T16:08:00.001+03:00

De câteva luni încoace m-a apucat nebunia cu darts. Am învăţat din întâmplare sau de plictiseală, nu mai ştiu exact. Însă am continuat să joc şi m-a "prins". Nu cred că sunt expertă, însă tot timpul mi-au plăcut provocările, de-asta la vă invit la un concurs (sau mai multe) vara asta:

După cercetările mele, Pizzeria Rebecca e undeva prin zona Aradului, pe strada Liniştei. Nu am fost niciodată acolo, însă după recomandările de pe ThankYou, nu mi-e frică să încerc locaţia.
Îmi pare un concurs neobişnuit, pentru că nu se percepe taxă de înscriere - deşi se oferă premii - şi un loc inedit pentru un astfel de concurs - până acum am jucat darts în baruri / puburi şi nicidecum într-o pizzerie / restaurant.

Eu propun să ne adunăm mai mulţi de prin Timişoara şi să ne băgăm la un joc, sau la un #dartstweetmeet. It must be fun! :)

Deci?

Rainy mood

2010-06-26T15:53:00.003+03:00

Parcă mi se făcuse dor de lepşe şi acu mi-a dat Cristina temă de gândire la muzica de ploaie.
Ca să lămurim de la început, nu îmi place ploaia, îmi dă o stare de somnolenţă generală, încât abia pot să mă adun să fac ceva.

Care ar fi piesele pe care le ascult in momentele astea? Păi să vedem..

Prima pe listă e Nicu Alifantis - Rar. Parcă mă şi văd stând de ploaie în cort, cum a fost la Gărâna anul trecut :)

După folk urmează Paula Seling cu piesa Timpul, care mă trimite cu gândul la Veneţia, fiindcă acolo a fost filmat videoclipul.

Dacă ploaia mă prinde într-un moment mai.. antisocial.. ascult Travka - Ce vreme, ce noapte:

O melodie care îmi înseninează zilele ploioase e Rod Stewart - Have you ever seen the rain:

Iar ultima, dar nu cea din urmă e B.J. Thomas - Raindrops keep falling on my head, care mă îndeamnă să ies afară să mă bucur de .. hidratarea divină :))

Spor la ascultat! Poate vă mai înveseliţi ziua asta mohorâtă :)

Orientarea în spaţiu

2010-06-25T15:48:00.004+03:00

De când mă ştiu am avut o foarte bună orientare în spaţiu. Fie am fost prin pădure, fie în oraşe mari şi aglomerate, tot timpul m-am descurcat şi nu m-am pierdut, am ajuns întotdeauna unde mi-am propus.

Îmi vine în minte acum o experienţă de acum vreo 7 ani prin Germania, când am mers cu un grup foarte mare de oameni în recunoaştere. Am lăsat autocarul la naiba în praznic, undeva pe o străduţă la ieşire din oraş şi am luat-o la pas către centru. Să tot fi mers vreo oră aşa. Totul bine şi frumos, după ce am vizitat obiectivele turistice (catedrale, castele and stuff) ne-am despărţit în grupuri de 2-3 persoane, să mergem la cumpărături, că aşa se poartă, mai ales că eram în perioada reducerilor. Am stabilit un punct şi o oră de întâlnire, dar bineînţeles că am întârziat. Nu tu telefoane, germană nu ştiam, nu mai ţineam minte cum îi zicea la strada pe care era parcat autocarul, pentru mine toate erau ceva cu strasse la sfârşit :) . Singura variantă ce a mai rămas era să ne descurcăm să ajungem la autocar.
În prima fază, ne-am cam impacientat, însă până la urmă mi-am dat seama că, fără să vreau, am reţinut o grămadă de repere din drumul nostru: un grafitti interesant, o staţie de tramvai, o clădire mai şuie... şi din aproape în aproape am ajuns la destinaţie.

Deci, cum spuneam, mă descurc aproape în orice locaţie cu orientarea. Astăzi, în schimb, am observat că nu pot nici cum să mă învăţ cu mall-urile. Tot timpul mi s-au părut atât de încâlcite, cu atâtea culoare şi ieşiri încât nu doar o dată m-am oprit să mă uit după semnele alea "de circulaţie" agăţate pe sus.

"Oare pe unde ies? Fac dreapta aici sau la următoarea? Magazinul X e la etajul 1 sau la 2? Unde fras e baia? Parcă pe acolo am mers data trecută..."

Da. Mi s-a întâmplat de câteva ori în Timişoara, în Cluj şi Bucureşti nu mai zic. E drept, nu îmi plac mall-urile din principiu, probabil de-asta şi simţul meu de orientare rămâne plictisit la intrare.

Voi cum vă descurcaţi? Dacă e să mai merg vreodată cu treabă prin mall, să ştiu pe cine să-mi iau de ghid :))

Terapia prin socializare

2010-04-28T16:24:00.011+03:00

Context

Ai o problemă de ordin personal. Poate te-ai certat cu părinţii, ori cu prietenul. Poate te-au dat afară de la job sau nu vor să îţi mărească salariul deşi ai muncit ca prostul în ultimele luni. Sau poate toate la un loc.

Aşa că apar următoarele simptome:

- Lipsă de concentrare: deşi poate ai o grămadă de lucruri de făcut, parcă nu-ţi vine nicicum cheful să te mobilizezi să le termini. Aşa că începi să îţi găseşti jocuri de-alea tâmpite pe net, care să nu te solicite prea mult din punct de vedere intelectual, ca să poţi să te cufunzi în gândurile tale.

- Insomnie : asta e urmarea primului simptom. Uiţi să te mai dezlipeşti de calculator, citeşti diverse articole, urmăreşti twitteru dar fără chef să contribui cu ceva. Pur şi simplu observi ce mai face lumea şi începi să te gândeşti la ce existenţă ingrată ai.

- Fără poftă de mâncare: da, de cele mai multe ori uiţi că mai ai nevoie şi de mâncare. Eventual mai guşti câte o chestie cât se poate de junk, gen chipsuri, popcorn, şi mai bei o cola.

- Atitudine antisocială: nici măcar sora / fratele / mama nu au nici o şansă să mai comunice cu tine. Parcă ai fi un mort viu. Mergi după pâine şi nici nu realizezi că nu ai salutat-o pe vânzătoarea de la alimentara la care mergi în fiecare zi, aşa cum faci de obicei.

Diagnostic

E un fel de depresie. Stai liniştit, toţi am trecut prin asta.

Tratamentul prescris

Ideea e să nu te complaci în situaţia asta. Get up and get out! La mine merge chestia asta, la tine de ce nu ar putea?

Etapele terapiei

1. Conştientizarea stării: trebuie să îţi dai seama că situaţia asta nu îţi face deloc bine. Gândurile care te împresoară sunt cel mai mare duşman. Trebuie să realizezi că e timpul să schimbi ceva!

2. Treci la fapte: sună-ţi prietenii şi ieşi din casă. Sigur tre să fie undeva vreun party, concert sau pur si simplu un local pestriţ în care tu să te simţi bine. Vorbeşti cu oamenii vrute şi nevrute, chestii care nu au nici o legătură cu problemele tale, primeşti freehug-uri. Pe mine mă ajută mult dacă dansez sau cânt. Asta scoate toată energia negativă din mine.

3. Vindecarea: Etapa 2 poate să se repete de cel mult 5 ori în medie. Supradoza nu este recomandată, însă depinde de caz. Reţeta se poate personaliza în funcţie de gravitatea problemei. De obicei cei mai buni medici ai sufletului sunt prietenii foarte buni sau fraţii, care pot să observe evoluţia tratamentului şi să te ajute să te recuperezi complet.

În momentul în care te întorci acasă zâmbitor şi îţi spui “Bă ce viaţă faină am! Cum să nu mă bucur de ea?” înseamnă că eşti vindecat şi tratamentul si-a atins scopul.

Ăsta e un tratament pe care îl aplic cam tot timpul când am o problemă. Prezenţa multor persoane pline de energie în jurul meu mă ajută să mă bucur şi eu de viaţă şi să realizez că nu-i dracu aşa de negru.

Voi poate aveţi alte metode, gen plimbări, sport, însă cred că de cele mai multe ori acestea implică oameni, nu?

În concluzie, Omul e o fiinţă socială - în primul rând. Din interacţiune apar şi problemele, apar şi rezolvările. Atât am avut de zis.

Propunerile de tratamente alternative, precum şi comentariile sunt binevenite.

Din categoria “Nu suport..” : Dimineţile

2010-04-18T16:47:00.004+03:00

Duminică, ora 8 dimineaţa, după o noapte lungă – începe laptopul să cânte, aşa, din senin. Nu ştiu ce l-a apucat, o fi fost din cauza norului de cenuşă ce se apropie şi cică e toxic :D, cert e că m-a trezit foarte brusc şi total neplăcut. Până să mă dezmeticesc eu să îl opresc, mi-a distrus starea aia boemă a somnului uşor de dimineaţă.

Întâmplarea asta mi-a adus aminte de vremea când mergeam la grădiniţă. În fiecare zi la ora 7 auzeam “Pâc, pâc, pâc, a fost ora 7. Ascultaţi Radio România Actualităţi”, după care începea muzica. Ăsta era modul tatălui meu de a mă trezi, indirect, fiindcă ştia cât de morocănoasă sunt şi nu suport să fiu trezită într-un mod mai brutal de genu “Trezirea! E târziu!”. Ce îmi păsa mie la ora aia că e târziu? Ştiam doar că e prea devreme să mă trezesc.

Deşi cu creierul adormit, spiritul meu creativ era foarte vioi… maaamă ce de scuze mai debita ca să nu meargă la prima oră în liceu :)

Însă dacă tre să muncesc, până cel mai devreme la ora 10 nu sunt bună de nimic. Vreau cafea, vreau vreme frumoasă, răcoare şi linişte… cel mai bun mix să înceapă şi neuronii mei să funcţioneze.

Anyway, nu cred că sunt foarte diferită prin asta de majoritatea populaţiei planetei, însă locuiesc cu o persoană matinală. Niciodată nu am putut înţelege cum îi aia să te pui la 5-6 dimineaţa să dormi, apoi să te trezeşti la 9-10 şi să te pui pe citit. Mie abia mi s-ar dezlipi ochii :))

No bun, acu la treabă cu mine că am prea multă energie :)

(sursă foto)

Straniu

2009-10-29T20:39:00.004+02:00

Tocmai am fost invitată la un bal al bobocilor. Ce e straniu la asta? Păi că balu ăsta e taman la Cluj, la o facultate din cadrul Universităţii Tehnice.
Şi mai straniu e că eu chiar m-aş fi dus, că aveam un pretext ca să mai petrec pe la ardelenii mei, dar în aceeaşi perioadă o să fiu plecată la Galaţi.
Păţăşti.

So, maybe next time! :)

Colecţia mea de cercei

2009-08-28T11:19:00.002+03:00

Spunea Roxi mai demult că ea este dependentă de pireu. Şi aşa şi e, nu trec 2-3 zile în care să nu fi consumat aşa ceva. Plus că de câte ori vrem să mâncăm ceva, şi nu avem idee ce, Roxi exclamă ca un copil mic: "Nu facem pireeeeeeeeeu??".

Ei bine, nu despre asta voiam să scriu în articol, că se vede clar că nu are nici o legătură cu titlul, ci despre aşa-zisa "dependenţă" a mea de cercei.
Dintotdeauna mi-au plăcut cerceii. Şi asta cred că a fost singura pasiune constantă în materie de cumpărături. Eu nu-s deloc adepta shopping-ului, însă când vine vorba de cercei, dau şi ultimii bani pe care îi mai am în portofel.
Ca urmare logică a acestei pasiuni, nu scot niciodată nasul din casă fără cercei... nici dacă mă duc până la alimentara din faţa căminului să îmi iau o cutie de lapte sau un 3 in 1.

Cred că doar o dată sau de două ori mi s-a întâmplat să plec în grabă la şcoală (tot timpul plec pe ultima sută de metri) şi să uit să îmi pun cercei. Am fost foarte distrusă când am constatat chestia asta. Îmi spuneam că data viitoare o să îmi pun o pereche în geantă, la care să apelez în caz de forţă majoră :))

Cei care mă cunosc cât de cât au putut să observe lucrul ăsta până acuma. Mai mult, la ziua mea de anul acesta, cred că am primit de la fiecare invitat în parte o pereche de cercei, pe lângă alte chestii. Iar în ultimele 2 săptămâni mi-am cumpărat vreo 5 perechi de cercei. Nu aplic regula asta în fiecare lună, dar când dau peste câte un magazin unde au cercei pe gustul meu, dau iama şi cumpăr vreo 2-3 perechi.

În liceu, mama era exasperată de pasiunea asta, şi îmi spunea că o să mai cresc eu şi atunci o să îmi treacă "piticii", o să descopăr chestii mai importante pe care să dau banii şi care să mă preocupe. Însă i-am demonstrat că s-a înşelat :))

Nu ştiu să vă spun exact câte perechi am în colecţie, că nu mă pun acum să îi număr, plus că nu sunt în Timişoara acuma şi nu i-am cărat pe toţi după mine... dar sunt multe.

În schimb, pot să pun un colaj cu o parte din cei pe care i-am luat cu mine la mare:

Voi ce pasiuni* din-astea aveţi?

*ideea postului mi-a venit după ce am citit în ziar un articol despre o tipă care nu ştiu exact cu ce se ocupa, pentru că accentul era pus pe ambiţia ei de a strânge 100 de perechi de pantofi (în prezent avea vreo 60). Ce e aşa interesant la asta încât să scrii juma' de pagină de ziar despre ea?

Back in the saddle again

2009-08-14T12:04:00.004+03:00

Ca orice lucru fain, şi vacanţa mea la mare s-a terminat repede. A fost fain, da parcă prea aglomerat. Şi vremea a fost cam capricioasă.
Drumul încolo a fost distractiv. În 14 ore pe tren, nu am apucat să dorm deloc. Am fost tot pe coridor, am băut bere, am povestit cu lumea, mi-am făcut gaşcă de mers la plajă :)
Din Constanţa până în Costineşti, CFR-ul mi-a întins nervii la maxim, au fost întârzieri strigătoare la cer, nu mai avea răbdare deloc, vedeam marea din tren.... şi trenul stătea.... câte o jumătate de oră sau mai bine în mijlocul câmpului. Am ajuns într-un final, mi-am făcut cazarea. am băut o cafea şi am tăiat-o spre plajă.
Primele 2 zile au fost ok, am făcut baie în mare, însă după cutremurul de miercuri, apa s-a umplut de alge, care pe deasupra mai şi miroseau îngrozitor. So, no bath for the next days.
Serile le-am petrecut prin White Horse - cu multă bere, pe plajă la Tropical Beach, lângă obelisc - cu vodcă, sau la terasa Vraja Mării, în spate, lângă plajă, cântând la karaoke alături de organizatori, cei de la USR - cu mult vin (e bun pentru voce) :)

În concluzie, am cunoscut o grămadă de lume de prin toate colţurile ţării, am băut, m-am bronzat - parţial, că n-a fost prea cald -, am cântat, am dansat ....

Ce îmi place mie la mare? Căldura, nisipul şi faptul că pot să umblu peste tot doar în costum de baie fără să comenteze cineva că sunt indecentă :))

Ce nu îmi place? Aglomeraţia mult prea mare, kitsch-ul de la tot pasul, cluburile care se înmulţesc de la un an la altul şi care îs pe acelaşi calapod - aceeaşi muzică, aceleaşi fiţe...

Cam atât despre aventurile la mare, detaliile picante nu se scriu ;))

L.E. La mulţi ani tutoror Mariilor!

Vacanţă..

2009-08-03T20:59:00.002+03:00

Gataaaaaa.... în sfârşit plec în vacanţă. Nu că până acum m-aş fi spetit eu muncind, însă acu o facem lată la mare; vorbesc la plural penntru că mă refer şi la soră-mea şi câţiva prieteni de prin Timişoara.
Mă duc la Costineşti. Nu e cea mai bună ofertă, însă în primul rând e moca. În al doilea rând, mă pot distra cam oriunde, dacă sunt cu oamenii potriviţi.
Mă întorc pe 12 august. Ne citim pe 13 sau 14, după ce îmi refac somnul :D

Până atunci, un LMA călduros Ioanei (pt 4 august) şi lui Carmen (pt 10 august). Sunt blogless, dar sunt fete de treabă :)

LA MULŢI ANI!

Leapsa ciudata..

2009-07-31T01:00:00.002+03:00

Am primit de vreo 2 săptămâni o leapşă de la Roxi, însă nu am avut nici timp nici chef de ea, când am văzut-o aşa lungă. Acu mă încumet să o parcurg. Să vedem ce-o ieşi:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
"- Eşti bun cu mine" (Joey Goebel - Torturaţi-l pe artist)

2. Fără să verificaţi, cât e ora?
00:30

3. Verificaţi!
00:40

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
în pijamale, e foarte comod în faţa compului de acasă

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
La cum arată blogul meu mai nou, întrebându-mă când l-am revăzut ultima dată :)

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
al televizorului care merge în stânga calculatorului

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
astă seară, cu o fostă colegă de liceu. Ne-am pus la curent cu ce s-a mai întâmplat prin vieţile noastre (şi ale foştilor colegi absenţi) de la Paşti încoace.

8. Ce-aţi visat ieri noapte?
de obicei nu ţin minte. Cine doarme lângă mine poate auzi aproape în fiecare dimineaţă ce visez. Povestesc tot în somn, parcă aş fi narator.

9. Când aţi râs ultima dată?
acum vreo 2-3 minute. Şi mai râd şi pe măsură ce completez la chestionaru ăsta idiot :)

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
păi, fiind acasă, la Alba, în sufragerie, am 2 tablouri vechi.

11. Daca aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
hmm... cred că o afacere, să fac mai mulţi bani cu ea.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Die Falscher (The counterfeiters) - 2007, film nemţesc despre cea mai tare operaţiune de falsificare de bani din istorie, din perioada celui de-al doilea război mondial. Mi-a plăcut.

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
da, nu îmi recunosc oraşul natal. S-au făcut multe modificări în partea istorică, încât nu îmi vine să cred că sunt în Alba

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
e cam lung, şi parcă ar fi rupt dintr-un oracol de-ăla, cum erau la modă acum vreo 10-12 ani

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
m-am reapucat de citit (beletristică, nu cărţi de telefon), lucru nu prea obişnuit la mine, mai ales de când sunt la facultate.

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetiţă?
Clar: Veronica.

17. Si dacă ar fi vorba de un băiat?
Sebastian

18. V-aţi gândit deja sa locuiţi în străinătate?
Mais, biensur :)

19. Ce aţi dori că Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
You can go back. We don't need you here yet.

20. Daca aţi putea schimba ceva in lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
aş reface stratul de ozon, nu mai suport anomaliile astea

21. Va place sa dansaţi?
Yup :)

22. George Bush?
Un boschetar? Nu prezintă nici un interes pentru mine.

23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
muzică pe VH1

Leapşa o ia cine vrea, nu vreau să împovărez pe nimeni.

Sweet home AlBabama

2009-07-30T23:33:00.005+03:00

Şi iată că am mai ajuns şi io pe acasă. După o absenţă cam lungă ce-i drept. Şi am revenit şi în lumea virtuală, după o lungă perioadă în care :
- am avut de terminat şi susţinut o licenţă
- am intrat la master
- am fost la Gărâna Jazz Festival (despre care tot am vrut să scriu un articol special, cu toate peripeţiile de pe acolo, însă am aşteptat pozele, iar acu e cam "expirat" evenimentul)
- a venit soră-mea în Timişoara să se înscrie la facultate şi a rămas vreo săptămână pe la mine, timp în care am introdus-o în lumea studenţească (cu băute, karaoke, party-uri, plimbări etc.)
- am ajuns acasă de 2 zile dar nu am apucat să prea intru pe net, fiindcă a fost ziua mamei şi în plus, mi-a rezervat o serie de activităţi casnice, aşa, ca de bun venit :)
- am făcut schimbarea la faţă a blogului meu, again (mai sunt încă chestii de reabilitat, sper să le termin zilele astea)

Încă vreo 3-4 zile şi plec la mare. Până atunci, ne mai citim :)

Idei de concert in Timisoara

2009-06-24T16:41:00.002+03:00

Cine ai vrea să cânte la Zilele Timişoarei?

Cam aşa sună leapşa primită cu neruşinare de la Roxi, în plin proces de concepere a lucrării de licenţă.

Eu aş propune pe :

Staind, pe care îmi doresc de mult timp să îi văd intrun concert, dar destul de slabe şanse să îi prind în Europa.
Xandria sau Within Temptation - mă fascinează vocile tipelor din trupă;
Depeche Mode, poate până prin august ajung şi ei prin România;
Placebo, dacă tot n-am bani să mă duc să îi văd la Bucureşti;
Dolores O'Riordan, fosta solistă de la The Cranberries.

Nu cer prea mult nu? Poate în două mandate strâng ăştia de la primărie banii pentru ei.

Si dacă nu se poate, măcar pe Alternosfera să îi aducă :)

And the leapşă goes to... Cătă and Cristi.

Memorii..

2009-06-08T22:18:00.004+03:00

Azi am avut ultimul examen. Teoretic ar mai fi unul duminică, însă e rezolvată treaba acolo. Practic, am terminat cu sesiunea, cu toate examenele din facultate. Deci, ca tot studentu când termină cu examenele, se relaxează. Am fost şi la limonadă, am fost şi la bere.... m-am plimbat... şi m-am uitat la un film [când era căldura prea insuportabilă ca să lâncezesc pe afară].

Aici voiam să ajung. La film. Am început să derulez lista de filme de pe reţea, şi mi-am dat seama că majoritatea le văzusem, însă îmi aduc f puţine lucruri aminte din ele, sau chiar deloc. Cu alte cuvinte, am memorie de foarte scurtă durată la filme. Nu ştiu de ce, dar pur şi simplu la câteva ore după ce am terminat de văzut un film, abia îmi mai aduc aminte numele protagoniştilor. Apoi, cu timpul uit scene pe de-a-ntregu. Trebuie să mă uit de mai multe ori la un film care mi-a plăcut, ca să ţin minte toate detaliile. E cam naşpa atunci când vorbesc cu cineva de vreun film, îi spun că l-am văzut, şi începe să imite un actor, sau să spună o replică super tare din film. Şi stau şi mă uit la el, parcă n-aş fi văzut filmul în viaţa mea :))

M-am obişnuit cu ideea. De-asta când nu mai ţin minte un film, îl caut pe net, văd câteva poze, şi imediat fac legătura. Fiecare minus tre să fie anulat/diminuat de un plus, nu? Ori la mine asta e memoria vizuală, care e de ultimă generaţie :)

Aa, şi sunt şi nişte teste pe net unde poţi verifica care tip de memorie ţi-e mai bine dezvoltată. La mine a ieşit bine testu. Chiar aşa e.

P.S. De fapt, mi-era ciudă pe soră-mea că ţine minte aşa de bine replicile din filme :)

Transilvania Tattoo Expo

2009-06-07T14:25:00.003+03:00

Citeam ieri sau alaltăieri pe blogul Tomatei despre LA Ink, Miami Ink şi expoziţia lansată de ea cu tatuajele şi piercing-urile bloggerilor. Mi s-a părut interesant articolul şi expoziţia, sunt foarte curioasă ce tatuaje are lumea. Iar pentru cei care nu şi-au făcut încă unul, dar îşi doresc foarte mult şi nu au încă idee despre model (în categoria asta intru şi eu), s-a organizat la Sibiu în weekendul ăsta prima expoziţie de acest gen din România. În cadrul expoziţiei, vor fi prezenţi 35 din cei mai mari artişti tatuatori din lume. Care mai ajungeţi pe acolo azi, puteţi vedea demonstraţii live, precum şi seminarii de body painting şi body piercing.

Evenimentul este la prima ediţie dar organizatorii doresc să îl continue şi la anu. Eu cred că o să aibă succes, întrucât tot mai multă lume este interesată de tatuaje.

Şi eu vreau unul cât de curând, am stabilit unde îl vreau, dar nu ştiu încă ce model. Tre să mă gândesc la ceva reprezentativ, întrucât o să îl port toată viaţa; chiar nu sunt adepta operaţiilor cu laser.

Any ideas? (pt. cei care mă cunosc)

Sursa aici.

Absenţă..

2009-06-07T00:38:00.002+03:00

După cum aţi observat, am cam dispărut de fix o lună de zile de prin blogosferă.
Am fost în sesiune oameni buni... am avut proiecte de făcut, examene de dat.... nici pe la OSUT n-am mai prea dat, spre ruşinea mea.... nici la party-uri nu am mai ajuns :D

Nu înseamnă că de o lună nu mi-am luat pauze de respiro însă sincer, în loc să stau TOT în faţa compului, obiectul meu de studiu, am preferat să ies la o bere sau la o îngheţată. Şi da, nu prea îmi stătea capu la blog :)
Mi-au mai venit aşa, nişte idei pe parcurs, mai ales seara înainte de dorm, sau în timp ce aşteptam să intru la examen, cu nervii întinşi la maxim... dar nu prea erau chestii bune de publicat, majoritatea erau despre lucruri care mă enervează (cum a fost şi cel cu crucile). Da, în ultima vreme, aproape orice m-a enervat :))

I will try to catch up these days.... mai am un examen (nu foarte greu ce-i drept), şi mai îmi rămâne doar licenţa pe cap, not a big deal either....

Între timp, am avut banchet, am avut şi curs festiv... n-am scris despre ele.... a fost şi 1 iunie, ziua noastră, n-am scris... Alba Iulia a intrat în Guiness Book pe 28 mai parcă..... nici despre asta n-am scris :))

Revin mâine cu un post.

Teoria .. crucilor

2009-05-08T20:13:00.002+03:00

Azi mi-am dat seama cât de mult mă enervează o chestie... toate crucile de pe marginea drumului. Io înţeleg că sunt puse în memoria celor (dragi) care au murit acolo, de moarte năprasnică sau din motive naturale. Însă de aici până la a "împodobi" un stâlp de semafor în mijlocul unui oraş aglomerat cum e Timişoara, cu coroniţe, cruci şi lumânări mi se pare deja exagerat şi enervant. Adică, astea se pun în locul în care e ingropat omu respectiv. Crucea se pune totdeauna la capul decedatului, nu în locul unde a murit. Ştiu că din popor, se obişnuieşte să se puna o cruce în apropierea locului în care şi-a dat duhul cineva (cu toate astea, nu îi văd rostul). Însă aia e la sat, unde nu e aşa mare concentraţie pe metru pătrat.... Ce-ar fi să punem cruce pe fiecare pat din spitalul judeţean? Unde s-ar ajunge?

La ce bun toate crucile astea pe străzi?
One more thing... pentru asta nu ai nevoie de autorizaţii, nu tre să plăteşti? Pentru un amărât de afiş sau o pancartă publicitară prinsă pe un stâlp cam tre să îţi uzezi papucii din motive birocratice şi/sau financiare până să îti realizezi scopul.

Cred că singurul folos îl au cele din afara oraşului, pe care le vezi pe parapeţii drumului, mai în curba aşa... e mare concentraţie de cruci... îţi dai seama din asta că locu îi cu dificultăţi şi tre să fii pe fază. Practic, ţin loc la semnele alea de circulaţie ce indică o curba periculoasă sau deosebit de periculoasă, şi care lipsesc cu desăvârşire acolo unde îi mai mare nevoie de ele.

Eu zic să facem o petiţie în sensu ăsta. E plin oraşu de ele :)

Just kiddin'...

Peace.... Rest in peace!

Amintiri

2009-04-18T18:53:00.002+03:00

Totdeauna când vin acasă de sărbători mă năpădesc tot felul de amintiri. Acum de Paşti a fost la fel. Spre deosebire de alte dăţi când vin acasă, acum chir mi-am dorit mult să vin. Mi-era dor de părinţi, de soră-mea, de colegii de liceu şi alţi prieteni care mă tot întrebau când vin, ca să ieşim. Nu mi se întâmplă prea des să îmi doresc să las Timişoara pentru câteva zile pentru a veni acasă, fiindcă de obicei mă plictisesc pentru că nu prea mă sincronizez cu lumea care îi pe la Cluj la facultă. Şi oricum nu prea am chef să ies dacă nu pot lua maşina, fiindcă distanţa e măricică până în centru. Şi da! Mi-e lene :)

Să revenim la amintiri. În primul rând, mergând la Biserică joi şi vineri am revăzut o grămadă de lume: prieteni vechi, unii cu care mai ţin legătura, alţii nu. I-am văzut schimbaţi. Şi mi-am dat seama, raportându-mă la ei şi la relaţiile în care eram cu ei, cât de mult m-am schimbat şi eu în acest timp.

Căutând aiurea ceva în vechiul meu birou, am dat peste albumul din clasa a 12-a. Să vezi acolo amintiri. M-am amuzat teribil citindu-l. Majoritatea colegilor mi-au scris că sunt foarte supărăcioasă, dar în acelaşi timp pretenţioasă şi ambiţioasă. Aşa o fi. Apo, citind mai departe, dau de ditamai eseul unui coleg căruia i-a cam plăcut de mine în liceu, şi care într-adevăr mi-a scris cele mai frumoase lucruri, o grămadă de chestii pe care nici prin cap nu îmi trecea că le-ar fi observat la mine. Anyway, cu el am avut cele mai lungi şi controversate discuţii ever. Începeam în prima oră şi nu terminam nici când trebuia să plecăm acasă, deci continuam şi pe autobuz. Nici unul din noi nu lăsa de la el, aşa că argumentele erau tot timpul contracarate de celălalt. Temele erau din cele mai diverse, de la tehnică la religie. Pot spune că m-a ajutat mult, am exersat cum să îmi exprim tot timpul punctul de vedere. Şi să îl susţin până în pânzele albe. Că doar încăpăţânată sunt, e o chestiune ereditară.

Apoi, mi-am adus aminte, tot citind prin album, de mersul cu colinda pe la colegi şi profesori (care se continuă şi acum doar că în formaţie mai restrânsă), când nimeni nu ştia să cânte aproape nici o colindă, doar „Deschide uşa creştine” şi „Trei păstori”. Aa, şi „Domn domn să-nălţăm”. Dar nici alea complete. Iar eu trebuia să îi acompaniez cu chitara. Însă din cauza asta, trăgeau chiulu la cântat şi mă lăsau pe mine şi pe vreo 2-3 fete să ducem tot.

Şi mi-am adus aminte şi de colega cu care nu mă înţelegeam de nici o culoare. Totdeauna există una ca ea în fiecare clasă, doar cu înfăţişare diferită, dar cu acelaşi nărav. Şi prostie. Şi mândrie. Că doar prostu nu e prost destul dacă nu e şi fudul. Era să ne şi luăm la păruială de câteva ori. De două îmi amintesc acum. O dată m-au ţinut fetele, iar o dată am lăsat-o să strige şi am plecat, considerând că prin bătaie mă coboram la nivelul ei de mahalagioaică. În fine, de lucrurile urâte nu vreau să îmi aduc aminte :)

Abia acum văd cât am scris de mult. M-am luat cu vorba, că doar mi-s ardeleancă. Acum vă las că tre să fac ultimele pregătiri înainte de Paşte. Mâine probabil o să revin cu un nou post. Nu ştiu de ce, dar acasă am inspiraţie să scriu. Nu neapărat bine şi interesant, dar scriu, aberez şi eu pe aici :)

Paşte Fericit vă doresc!

Deja vu

2009-04-17T23:36:00.005+03:00

De atâtea ori am auzit cuvântul ăsta... însă de foarte puţine ori mi s-a şi întâmplat să am senzaţia de deja vu. Atât de rar încât nici nu îmi vine în minte nici un moment din'ăsta acuma. Însă azi, de dimineaţă, l-am simţit în toată splendoarea lui. E ca şi cum m-aş fi transpus cu 6 ani în urmă. Eu eram în acelaşi loc, persoana cealaltă era exact în aceeaşi poziţie, diferenţa a fost că discuţiile nu au mai fost aceleaşi. Nici sentimentele. Iar noi am mai îmbătrânit cu 6 ani. Ne-am schimbat destul de mult, deşi pentru câteva secunde am avut impresia că nimic nu s-a schimbat, că timpul s-a oprit în loc... foarte straniu moment. Câteva ore mai târziu mi-am dat seama că nu am fost singura care a avut senzaţia asta. Nu mă întrebaţi cine era cealaltă persoană, nu are importanţă. Doar sentimentul ăsta voiam să îl tratez aici.

Apoi totul a revenit la normal. Viaţa şi-a reluat cursul. M-am întors acasă, dar nu am uitat, de-asta am simţit nevoia să şi scriu despre asta, ca să îmi iasă din cap. Voi aţi avut vreodată o senzaţie asemănătoare? Un moment din-ăsta care să îţi rămână întipărit pe retină?

Concert in scop caritabil

2009-04-07T15:54:00.001+03:00

Asociatia Volare,in parteneriat cu Asociatia Culturala R Productions Timisoara, Liga Studentilor Chimisti Timisora (LSCT) , Liga Studentilor din Facultatea de Mecanica Timisoara (LSFMT) si Organizatia Studentilor din Universitatea de Vest (OSUT) organizeaza un concert de muzica rock, pe data de 11 aprilie 2009, la Sala Olimpia din Timisoara, incepand cu orele 18, in scopul strangerii de fonduri pentru efectuarea neintarziata a operatiei in Treviso (Italia), unde Ioana Szabo este internata.

Apelului lansat de cele doua ONG-uri au raspuns promt, implicandu-se in sustinerea acestui eveniment, urmatorii artisti timisoreni:

REGAL, AMALA, SANCTUAR, EFFECT

Pretul biletului este de 15 RON

Banii stransi pentru Ioana Szabo, un om care a format oameni. Un om care, acum, are nevoie de oameni.

Ioana Szabo, 37 de ani, profesoara de biologie la Colegiul National Banatean din Timisoara,
a fost diagnosticata cu o anomalie a vaselor de sange de la nivel cervical, iar medicii neurologi
de la Spitalul Judetean Timisoara au decis ca are nevoie de tratament in strainatate.
Nu vom vorbi si noi acum despre situatia sistemului sanitar romanesc sau despre deficientele
sistemului national al asigurarilor de sanatate. Tot ce conteaza acum este faptul ca D-na profesoara
Ioana Szabo are nevoie de ajutor.

Biletele se pot gasi la Sala Olimpia in ziua evenimentului incepand cu ora 16.00, sau in holul Universitatii de Vest Luni si Miercuri de la ora 20.00 la cursul de dans al Asociatiei Volare sau in holul Facultatii de Mecanica si in holul Cladirii de "Infectioase" a Institutului Agronomic (agronomie) din C. Aradului Marti si Joi de la ora 20.00 la cursul de dans. Totodata bilete mai pot fi gasite si la Colegiul National Banatean la secretariat sau dna Prof. de biologie Rodica Beicu.

Despre mine

2009-04-02T14:19:00.002+03:00

Cine sunt?

Sunt Andreea şi am 23 de ani, deşi lumea nu îmi dă mai mult de 18-19. Nu că m-ar deranja prea mult acest lucru, în afară de momentele când mi se cere buletinul pentru a putea cumpăra ţigări / alcool.

Primii 19 ani din viaţă i-am petrecut în Alba Iulia, orăşelul ăla cu parfum de istorie de pe malul Mureşului. La facultate trebuia să merg la Cluj, însă în ultima clipă m-am hotărât pentru Timişoara; nu am regretat nici o clipă alegerea făcută :)

Ce îmi place ?

Deşi când eram mică visam să devin designer vestimentar (fiindcă îmi plăcea să desenez), când am mers la şcoală m-am îndrăgostit de calculatoare şi tehnologie. Cu toate astea, rămăşiţe ale iubirii pentru estetic au rămas şi acum şi se manifestă printr-o obsesie pentru cercei şi alte accesorii.

Îmi plac oamenii faini pe care i-am cunoscut în ăştia 4 ani de Timişoara (cei doi ani de voluntariat au contribuit destul de mult), îmi place cam orice muzică în care se aude cel puţin o chitară pe undeva.

De ce blogul ăsta?

Am intrat în lumea asta a weblogurilor prin anul 2 de facultate. Pe primul meu blog am început să scriu vreun an şi ceva după care m-am plictisit (a se citi “mi-am pierdut inspiraţia”) şi am lăsat-o baltă cu viaţa online. Cu atât mai mult cu cât consider că nu e suficient să ai subiecte de articol bune ci şi puţintel talent ca să le exprimi cum trebuie.

Apoi m-am apucat de asta. Iar acum am hotărât să reînvii şi blogul personal (căruia i se potrivea mult prea bine numele vechi).

Unde mă găseşti?

În online, pe Twitter sunt @xupetik, pe Facebook mă găseşti şi mai uşor, iar pe Muzica din Reclame postez mai des decât aici.

În offline, sunt printre primii care îşi fac apariţia la serile de folk şi la concertele Luna Amară. Mi-ar plăcea să îi revăd pe băieţii de la Persona. În rest, îmi beau cafeaua în Manufactura / Scârţ / Irish Public House, berea merge bine în Retro / Garaj Pink Freud iar darts joc în Green Pub. Dacă nu-s în niciunul din locurile menţionate înseamnă că mă plictisesc pe acasă :)

Buuuuuun, şi după cum nu reuşesc să termin de scris o dată pagina asta, ai observat că scriu mult. Şi vorbesc şi mai mult. Mai mult despre soră-mea decât despre mine (ar zice unii), însă aici m-am abţinut, doar e pagina mea nu?

Fără poze deocamdată, fiindcă nu sunt narcisistă (sau nu mi-am dat seama până acum).

Să ne citim bine!

De ce?

2009-03-16T18:44:00.006+02:00

Întrebare: De ce trebuie să se întâmple toate lucrurile care le aştept de ceva vreme FIX în weekend-ul ăsta??
Răspuns: ca să nu pot merge eu la ele. Probabil o fi şi asta vreo lege de-a lui Murphy.

Ca să îmi argumentez amărăciunea, tre să spun ce se întâmplă de fapt în acest sfârşit de săptămână.
Well, începând cu joia asta şi până sâmbătă seara inclusiv, se va derula ITFest 2009, festival de tehnologie în organizarea căruia m-am implicat activ din noiembrie încoace, drept urmare o să trebuiască să fiu prezentă la toate activităţile, inclusiv serile sociale.

Astfel, o să ratez cam fiecare eveniment din weekend, şi har Domnului, am de unde alege:

joi : chef organizat cu studenţii şi profii de la specializarea mea (al doilea pe care îl voi rata)
vineri : cântă Pragu de Sus în Porto Arte, intrare: 10 lei.
vineri: 2 ani de The Serious Road Trip, în Setup. Vor cânta: Blazzaj, Melting Carousel, Eloize, Sonatic şi Amberskin + afterparty. Intrarea 15 lei.
sâmbătă: spectacol de stand-up comedy cu trupa Showtime din Bucureşti în Bunker, intrare 15 lei cred.
sâmbătă: Mare Adunare Folk la Casa Studenţilor în Gong, intrare liberă.

Le-am colorat frumos, aşa ca în cursuri, ca să reiese chestiile importante. Poate mergeţi voi şi pentru mine. Nu promit, da poate "chiulesc" aşa puţin şi ajung măcar la adunare folk un pic. Puţin, să nu mi se facă simţită absenţa ;))

Detalii despre evenimente găsiţi la Roxi, sau dând click pe afişele de mai jos:

Unde mergem vineri?

2009-03-13T12:41:00.005+02:00

Aş avea două oferte de ieşit pe seara asta.

Prima este clubul Setup unde se întâmplă prima lor aniversare, de un anişor şi pe care o sărbătoresc cu un party pe cinste, unde au invitaţi de seamă care să facă atmosferă: Baobinga (FAT!, Bodysnatchers), TRG (Infamous, Tempa) şi Whiteroly (Skunk Predatorz, Deva).

Totul bine şi frumos, însă intrarea este la fel ca de obicei, 15 lei până la ora 12, apoi 20 de lei. Pe care eu nu îi prea am în momentul de faţă. Cum să pui invitaţii de la ziua ta să plătească intrare? Na, oamenii oricum mergeau, cu sau fără intrare, că anticipează o distracţie de zile mari. Cu atât mai mult mâine seară, când vin Şuie.

A doua ofertă e Noaptea cinema-ului francez, care va avea loc începând cu orele 20 la Facultatea de Arte, la mansardă.

Programul filmelor e următorul:

- 20.00 : Le péril jeune, Cédric Klapisch, France, 1995.
- 21.45 : Nos jours heureux, Eric Toledano et Olivier Nakache, France, 2006.
- 23.45 : Harry, un ami qui vous veut du bien, de Dominik Moll, France, 2000.
- 01.45 : Embrassez qui vous voudrez, de Michel Blanc, France ,2002.
- 03.15 : Laisse tes mains sur mes hanches, de Chantal Lauby, France, 2003

Filmele sunt fără subtitrare în limba română deci prima condiţie e să pricepi franceza. La capitolul ăsta pot zice că mă încadrez cât de cât.
În al doilea rând, intrarea e liberă şi pe deasupra îţi mai dă şi de mâncare - bufet şi mic dejun pt. cei care rezistă până dimineaţa. Însă eu zic să nu vă bazaţi prea mult pe asta fiindcă la câţi oameni am auzit că au de gând să meargă, nu cred că o să ajungă mâncarea nici pe o măsea. Dar oricum, filmele cred că merită văzute.

Nu ştiu încă ce variantă aleg, deşi varianta gratuită cântăreşte mai mult din cauza crizei mele de bani, nu m-am decis unde o să merg.

Voi unde mergeţi? Staţi cuminţi şi vizionaţi nişte filme sau preferaţi să vă zbănţuiţi toată noaptea pe DnB?

Piss on you too!

2009-03-07T17:54:00.002+02:00

Nu îmi vine să cred că am găsit pe Youtube un video cu cea mai tare poantă care ne-a povestit-o profa de engleză din liceu... prin clasa a 9-a. Am embeduit filmuleţu să vă amuzaţi şi voi! Şi să vedeţi cât de mult contează accentul întro limbă străină.

No amu uşidie biecu şi vizionează:

Amor omnia

2009-03-03T23:58:00.004+02:00

Sau OMUL - fiinţă socială, care are nevoie de iubire. Sau, mă rog, în interacţiunea cu ceilalţi, se nasc diverse sentimente. Despre relaţiile amoroase este vorba în piesa de teatru pe care am văzut-o luni seara, la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara. În momentul în care am hotărât să merg să văd piesa habar nu aveam despre ce era vorba. Când am intrat în sală şi am auzit cum începe să explice ăla ceva în maghiară, m-am cam impacientat, fiincă nu pricep mare lucru... câte un cuvânt, o expresie, nu mai mult. Însă piesa a fost nonverbală. La început parcă aşteptam să înceapă să vorbească, dar apoi am intrat în lumea aia a poveştii şi mi-a plăcut la nebunie.

Piesa a fost un colaj de ipostaze ale relaţiilor de iubire. Ce mi-a plăcut mie foarte mult a fost jocul de lumini şi de mişcări, văluri, rochii nailon, totul îmbinat foarte armonios cu o colecţie de sunete din cele mai diverse: clinchete, foşneli de rochii şi de crengi de copaci.... Asta a făcut de fapt toată piesa.

Totul a fost reprezentat simbolic astfel încât fiecare a putut interpreta scenele în felul lui. Eu şi Ramo am înţeles foarte diferit scena care mi-a plăcut mie cel mai mult. Scena era în felul următor: o tipă care se dă în leagăn. Purta pe cap o coroniţă cu 3 trandafiri. Apare primul tip, încearcă să îi schimbe poziţia braţelor în leagăn (încearcă să schimbe ceva la ea, la felul ei de a fi), ea îi dăruieşte o floare din coroniţa ei, iar el pleacă. Vine următorul, scena este asemănătoare, pleacă şi el cu floarea. La fel şi cu al treilea, deşi observă că atitudinea celor 2 tipi este puţin schimbată: se poartă mai frumos, încearcă mai mult să îi facă pe plac... dar în final, oricum pleacă. Când apare cel de-al patrulea, acesta e şi cel din urmă, fiindcă îi oferă totul fără să îi ceară nimic în schimb (chiar îi oferă un trandafir ca şi cei pe care îi avea în coroniţă). Morala e că fiecare relaţie, în momentul în care se sfârşeşte, ia cu ea o părticică din sufletul tău, astfel încât ajungi întrun moment în care ai impresia că nu mai ai nimic de oferit, eşti secătuit de orice sentiment. Pentru că aşa e, când iubeşti oferi totul, fără să aştepţi nimic în schimb. Tenta optimistă e în faptul că, în cele din urmă tot se va găsi cineva care să îţi ofere la rândul ei ŢIE totul, fără să mai aştepte altceva de la tine. Important e ca tu să fii pe fază atunci, să nu o ratezi.
Anyway, deja am filozofat prea mult (nu că nu mi-ar sta în fire). Scopul era să surprind frumuseţea acestei piese şi, cine ştie, poate veţi merge să o vedeţi când o să mai fie.

Pe mine cel puţin m-a inviorat piesa, mi-a dat o stare aşa, de pace, cum mi se întâmplă şi cu muzica Alexandrinei Hristov.

Pozele ataşate sunt destul de reprezentative pentru efectele vizuale despre care vorbeam. Sunetele nu am cum să le transpun.

Foto: Nagy Jozsef
Sursa: site-ul Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely.

Senzori...

2009-03-03T12:52:00.003+02:00

Vreau să vă spun că pur şi simplu urăsc orice dispozitiv ce are senzori. Adică, nu chiar toate, dar majoritatea. Ştiu, e o tehnologie care se presupune că ajută de cele mai multe ori: nu tre să mai deschizi uşa cu clanţanu mai trebuie ă pui mâna pe robinet ci pur şi simplu îţi poziţionezi mâinile sub el, etc. Totu bine şi frumos dacă vorbim de astea comune şi mai ales dacă funcţionează tot timpul cum ar trebui. De exemplu, mă enervează uşa de la intrarea în cantina Poli, fiindcă cea din interior nu se deschide tot timpul. Între timp, m-am mai deşteptat şi ştiu cam unde tre să mă poziţionez sau cu ce viteză să mă apropii de uşă. Da, nu glumesc, totdeauna atunci când mă grăbesc şi mă apropii prea repede de uşă, nu se deschide. Şi să mă vedeţi atunci cum încep să valsez în faţa uşii: un pas înapoi, unul lateral, puţin înainte, până îşi dă seama mirifica uşa că sunt şi eu pe acolo. Un adevărat spectacol, şi pe gratis.
Dacă e să mă gândesc în urmă, acum câţiva ani buni când am fost întro excursie prin "Iurop", am oprit la un moment dat la o benzinărie prin Cehia cred. Sau Germania, nu mai ştiu decât că nu cunoşteam limba deloc. Am mers la baie, iar robinetul era cu senzori. Na, învăţaţi cu celelalte, tot plimbam mâinile pe sub robinet. Dar nici un efect. În cele din urmă am observat că senÎorii erau în podea, şi că trebuia să plimbăm piciorul pe gresie, în stânga şi dreapta pentru apă caldă şi în sus şi în jos pentru reglarea debitului. Vorba lu tata: "Rău să hi prost, noroc că nu doare".

Vine vine primăvara, cu lepşe din nou

2009-03-01T16:07:00.004+02:00

Cum fac şi io puţină pauză la postat (din lipsă de inspiraţie şi chef..), cum se aruncă cu lepşe în mine. Una de la Roxi, una de la soră-mea şi de la Cătă. O să răspund prima dată la cea de la Roxi, fiindcă mi-e cam lene să le execut pe amândouă acuma.

So, let's fill in the blanks:

Sunt: imprevizibilă, trec uşor de la o stare la alta.
Aş vrea: ca ziua să aibă cel puţin 30 de ore, iar organismul meu să fie funcţional cu 4 ore de somn pe noapte.
Păstrez: toate filmele pe care le-am văzut şi jurnalele mele din clasa a 7a şi a 8a + oracolele de prin clasa a 4-4a.
Mi-aş fi dorit: să pot cânta mai bine la chitară.
Nu îmi plac: oamenii care te iau la dans, fără ca măcar să îi cunoşti sau să îi fi văzut la faţă până atunci. Fac urât (prietenii ştiu :) )
Mă tem: de lifturile comuniste, la care nu stau uşile închise cum trebuie, şi mai ales, nu au semnal de alarmă în caz că mă blochez.
Aud: mai bine decât aş vrea, câteodată. Acum am otită, deci nu se pune.
Îmi pare rău: pentru că sunt mult prea insensibilă câteodată, vizavi de persoane care nu o merită.
Nu sunt: nimic din ceea ce par când mă vezi pentru prima dată. \m/
Dansez: tot ceea ce e dansabil.
Cânt: aproape orice îmi place şi ştiu. Oricând. Oriunde. Chiar şi pe stradă, dimineaţa pe la 4. Trează sau nu. Şi mai ales, oricând se aude o chitară.
Niciodată: nu conduc în stare de ebrietate. Poa să ardă tot satul că nu mă urc la volan dacă am băut o bere.
Rar: mă supăr cu adevărat. Ca ardelenii, oameni calmi da şi când îi scoţi din pepeni, să nu stai prin preajmă.
Plâng: foarte rar. Doar ca să îmi descarc nervii. Asta ca să nu îmi vină alte idei gen .. spart obiecte sau.. oameni :))
Nu sunt întotdeauna: pe măsura aşteptărilor unora.
Nu îmi place de mine: când sunt beată. Vorbesc tot aiurea şi nu îmi pot coordona mişcările. Not good at all for me. Too independent.
Sunt confuză: când oamenii nu ştiu să spună verde în faţă ce părere au referitor la o chestie. Şi se tot fofilează. Mă derutează. Îmi place să am lucrurile clare în minte. Şi informaţia completă.
Ar trebui: să nu mai scriu atâta fără rost şi să mă pun şi io să mănânc.

Folk din nou

2009-03-01T14:55:00.003+02:00

Răceala asta dobândită / accentuată în operaţiunea Walltenia nu vrea să îmi dea pace. Cred că îi place prea mult de mine. Dar eu nu o mai bag în seamă, nu o mai las să îmi strice planurile. Aşa că aseară, înfofolită bine, am fost în QnQ Caffe unde seara a fost dedicată folkului. Cârli şi Racz de la Sonatic ne-au încântat cu o grămadă de melodii faine.. parcă mă şi vedeam la foc de tabără.. Am ajuns pe la 10 acolo şi au cântat până pe la 2 cred... cu o mică pauză. Anyway, a fost foarte fain. După folk session, a urmat DJ Moldo care a pus muzică pe toate gusturile - de la melodii de pogo la La Bamba. Super atmosfera.

Ceea ce este de fapt o noutate este că, fiind răcită (şi pe antibiotice) nu am prea avut voie să beau alcool. Dar nu m-am putut abţine şi am mai "gustat" câte puţin din berea lu Roxi sau a lu Mihai. Schhhhhhhh! Însă a fost foarte tare senzaţia de pe la 4 dimineaţa când eram singura trează. I mean, really sober! Şi cu toate astea, m-am distrat şi aşa.

Au fost şi câteva momente mai.. neplăcute... spre sfârşit.. însă nu au afectat prea mult entuziasmul şi optimismul meu de aseară.

Oricum, dacă o să mai fie ceva evenimente folk, ştiţi că o să ne întâlnim pe acolo ;)

P.S. Peste o săptâmână, de 8 martie, va cânta Emeric Imre la Porto Arte. 10 lei intrarea. Abia aştept!

Oneitis şi americanii

2009-02-27T18:49:00.003+02:00

Vorbeam azi cu un prieten pe net. Şi ajungem la un moment dat cu discuţia la faptul că lumea mai tot timpul apelează la mine pentru sfaturi... sentimentale. Nu ştiu de ce, fiindcă nu mă consider tocmai în măsură pentru asta.
Iar el mi-a zis: Probabil o fi asta cauza pentru problema lui?
Ce veţi găsi la linkul ăsta e definiţia foarte expresivă a unei boli cică, oneitis, adică atunci când eşti obsedat de o singură femeie şi vorbeşti nonstop despre ea. Cred că teoria se aplică la ambele sexe :))

Şi în plus, asta mă împinge să revin iar la teoria cum că americanii dacă au o problemă, inventează urgent o boală. La fel e şi cu sindromul Tourette. La fel şi cu oneita asta, sau cum s-o fi traducând, că nu am găsit-o în dicţionare româneşti.
Anyway, am ajuns până la urmă la concluzia că doar fraierii îşi asumă întreaga responsabilitate pentru viaţa lor şi consecinţele ei. "Baieţii şmecheri" dau vina pe D-zeu sau inventează ceva care să îi absolve de responsabilitate. Cu alte cuvinte, găsesc pretexte şi scuze.

Eu cred că intru în prima categorie. Însă, când o să îmi zică soră-mea că vorbesc prea mult despre X, o să îi zic că am oneită. Nu mă brusca, sunt bolnavă, da? :))

Poezia copilăriei

2009-02-19T10:08:00.003+02:00

Am primit de vreo 2 săptămâni o leapşă de la Roxi de care nu prea am avut chef sincer, deşi era uşoară. Trebuia să spun eu care a fost poezia copilăriei mele. În momentul în care am primit-o nu mi-a venit nici măcar o poezie în cap, darămite cea preferată... spre ruşinea mea. Însă, după ce s-a încheiat sesiunea am fost plecată acasă o săptămână... şi am dat peste nişte casete pe care m-a tot înregistrat tata când eram mică, pe mine şi pe soră-mea. Mari cântecace mai eram noi pe atunci :)

Şi uite aşa am găsit şi ZĂ poezie, care este Zdreanţă, de Tudor Arghezi...
Nu o mai postez aici, fiindcă mă gândesc că voi o ştiţi oricum. Pun totuşi un link dacă vreţi să o recitiţi aici.

Ca să imi motivez alegerea, pot să spun că de fiecare dată când recitam poezia asta, imaginaţia mea zburda tot timpu la bunici, unde mi-am petrecut primii ani din viaţă şi la căţelul meu preferat, Riga, care arăta exact ca şi Zdreanţă. Şi era la fel de neastâmparat. Şi în plus, pe caseta pe care sunt înregistrată, e şi o fază cu care tata mă tot laudă... la un moment dat mă împotmolesc la un vers (ca de obicei, ţin minte greu versurile) iar tata încearcă să îmi şoptească, iar eu mă enervez şi îi spun "Lasă-măăăă, că ştiu!". Cu alte cuvinte, lasa-mă că mă descurc şi singură. Spiritul independent s-a manifestat de atunci :)

No title

2009-02-14T19:00:00.004+02:00

Azi am cunoscut cea mai rea şi mai insensibilă persoană. O cheamă Bianca. Ce e aşa rău la ea? Păi a ajuns la stadiul avansat în care face rău persoanelor dragi fără măcar să realizeze. Vreo clipă. Nici măcar după ce i se reproşează (i se atrage atenţia) că are un comportament nelalocul lui. Tot nu poate să accepte (nici măcar în sinea ei) că ceea ce face şi spune este greşit şi într-adevăr îi răneşte pe cei dragi. Ca şi cum i s-ar fi înnegrit sufletul şi nu mai ştie să reacţioneze altfel decât cu o furie continuă şi total nejustificată. Asemenea unui animal care aşteaptă apropierea pradei pentru a sări să o sfâşie în bucăţi. Animalul e justificat, îi e foame, însă Bianca nu. Setea de furie nu se pune.
Pentru asta merită calificativele din prima frază. Tot pentru asta merită să nu o mai iubească nimeni.

P.S. Bianca sunt eu. Nu mulţi îmi ştiu numele ăsta, aşa cum nu mulţi îmi ştiu partea asta din personalitate. Şi da, majoritatea ar putea spune că sunt emo. Sunt. Doar azi. Am motive.

LE: Nu are nici o legătură cu Valentine's Day, cum poate le dă prin cap unora.

Despre avocaţi

2009-01-27T15:43:00.006+02:00

Tocmai ce am primit pe mail nişte chestii foarte funny şi pe deasupra şi adevărate pe care m-am gândit să le împărtăşesc cu voi. Aceste citate sunt dintr-o carte numită "Disorder in the American Courts" şi sunt conversaţii care efectiv au avut loc în timpul proceselor şi care au fost culese de reporteri şi puse în această carte.

So, here we go:

ATTORNEY: Now doctor, isn't it true that when a person dies in his sleep, he doesn't know about it until the next morning?
WITNESS: Did you actually pass the bar exam?

ATTORNEY: What was the first thing your husband said to you that morning?
WITNESS: He said, 'Where am I, Cathy?'
ATTORNEY: And why did that upset you?
WITNESS: My name is Susan!

ATTORNEY: The youngest son, the twenty-year-old, how old is he?
WITNESS: He's twenty, much like your IQ.

ATTORNEY: Were you present when your picture was taken?
WITNESS: Are you shitting me?

ATTORNEY: So the date of conception (of the baby) was August 8th?
WITNESS: Yes.
ATTORNEY: And what were you doing at that time?
WITNESS: Getting laid.

ATTORNEY: She had three children, right?
WITNESS: Yes.
ATTORNEY: How many were boys?
WITNESS: None.
ATTORNEY: Were there any girls?
W ITNESS : Your Honor, I think I need a different attorney. Can I get a new attorney?

ATTORNEY: How was your first marriage terminated?
WITNESS: By death.
ATTORNEY: And by whose death was it terminated?
WITNESS: Take a guess.

ATTORNEY: Can you describe the individual?
WITNESS: He was about medium height and had a beard.
ATTORNEY: Was this a male or a female?
WITNESS: Unless the Circus was in town I'm going with male.

ATTORNEY: ALL your responses MUST be oral, OK? What school did you go to?
WITNESS: Oral.

ATTORNEY: Do you recall the time that you examined the body?
WITNESS: The autopsy started around 8:30 p.m.
ATTORNEY: And Mr. Denton was dead at the time?
WITNESS: If not, he was by the time I finished.

Şi cea mai tare :

ATTORNEY: Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a pulse?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for blood pressure?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for breathing?
WITNESS: No.
ATTORNEY: So, then it is possible that the patient was alive when you began the autopsy?
WITNESS: No.
ATTORNEY: How can you be so sure, Doctor?
WITNESS: Because his brain was sitting on my desk in a jar.
ATTORNEY: I see, but could the patient have still been alive, nevertheless?
WITNESS: Yes, it is possible that he could have been alive and practicing law.

Eu cred că avocaţii aveau întrebările pregătite, doar le puneau în ordine, fără să mai ia în considerare răspunsurile :))

Sau, dacă e altă variantă, încep să cred că şi la ei Dreptul se face ca în România... copiezi cu handsfree şi apoi te bagă tăticu în barou. Trist.

P.S. Asta e special pentru Roxi, că tot învaţă la Drept ;))

LE: Am găsit aici lista completă a citatelor care le-am primit pe mail.

Red Party - 13

2009-01-25T14:42:00.004+02:00

Peste o oră va avea loc cea de-a 13-a întâlnire a bloggerilor timişoreni. La care eu nu o să pot să ajung, tot din cauza otitei mele, care îşi face de cap şi îmi încurcă toate planurile. Still.

Ei bine, întâlnirea se va desfăşura în Irish Public House, adică Irishu de lângă tribunal, de la ora 16. Acum, va avea şi o temă: RED! Chiar îmi doream să merg, nu era o problemă să găsesc ceva roşu de îmbrăcat...

Nu-mi rămâne decât să le urez distracţie plăcută bloggerilor!

Şi vreau să văd poze!! :)

De ce Dead Zone of the Internet?

2009-01-24T20:33:00.003+02:00

Well, citeam zilele astea pe blogul lui Cătă că ar vrea ca blogul meu să nu mai fie o Dead Zone, ci o Revived Zone or something.

Asta pentru că lumea nu ştie de la ce vine numele blogului meu. Nu e o zonă moartă, locul unde nu s-a scris nimic. Sau nimic interesant.

"Rebrandingul" blogului meu (pentru că fizic există de mult timp dar nu l-am prea bagat în seamă până prin toamna 2008) a început cam după perioada în care eu am urmărit câteva sezoane dintr-un serial, ce se numeşte Dead Zone. Pentru cei care nu l-au văzut, ideea filmului e că un tip are un accident de maşină, după care stă în comă 6 ani. Se trezeşte (în mod miraculos, pentru că era brain dead după spusele medicilor) şi începe să "vadă" diverse chestii din trecutul sau viitorul unei persoane, doar prin atingere. Explicaţia pentru "învierea" lui este că creierul a început să funcţioneze din nou, însă folosind o zonă care, în mod normal, nu are activitate deloc şi care se numeşte "Dead Zone". Din această cauză el are aceste capacităţi pe care oamenii obişnuiti nu le au.

În fine, e puţin SF filmul, doar este făcut după o carte de-a lui Stephen King.

Acum, trecând din nou la blogul meu, eu l-am dorit a fi o pagină obişnuită din Internet unde să îmi postez propria viziune asupra lucrurilor. Poate sunt multe chestii care eu le văd întrun cu totul alt mod decât restul lumii. La fel ca un artist care pictează un portret cu totul diferit comparativ cu alt pictor (vezi Picasso şi Modigliani de exemplu).
Vreau să îmi exersez cu totul altă parte a creierului aici faţă de cea pe care o folosesc zi de zi (nu, nu îmi funcţionează Zona Moartă, mă refeream la cele două emisfere: cea matematico-logică şi cea artistică). În general, o folosesc pe cea logică.. preponderent. Şi pe cea artistică, dar mai puţin.

Lumii poate să îi placă ce scriu sau poate să nu. E mai important pentru mine exerciţiul în sine, faptul că scriu ce vreau, fără să trebuiască să mă încadrez în vreo etichetă, un gen, un curent, o filozofie celebră sau mai ştiu eu ce....contează mai mult decât reacţia oamenilor. Cu alte cuvinte, e important procesul şi nu rezultatul. Şi ca să mă folosesc şi de un cliseu de comparaţie (dar foarte sugestiv), viaţa e o călătorie şi nu o destinaţie. So enjoy it!

În fine, revenind la film, închei cu o parte din ceea ce spune personajul principal la începutul fiecărui episod (în primele două sezoane doar):

"One touch and I could see things. Things that happened. Things that will happen. You should see what I see..."

150 de ani de la Unirea Principatelor Romane

2009-01-24T20:15:00.005+02:00

Asta s-a sărbătorit azi. Istoria cred că o ştiţi majoritatea. Care nu, găsiţi un rezumat aici.

Nu ştiu cum a fost în alte părţi, în Timişoara nu ştiu să fi fost ceva manifestări (oricum nu puteam scoate nasu afară din păcate), însă în Alba Iulia era musai să se sărbătorească. Numa ce am vorbit cu mama la telefon şi mi-a zis că tata a plecat în oraş să se "culturalizeze".
Daca aş fi fost acasă, poate aş fi trecut şi eu pe acolo.

Cam ăsta a fost programul:

Vineri, 23 ianuarie

- orele 11 – Primăria Municipiului Alba Iulia – Vernisajul Expoziţiei „Unirea prin ochi de copil”

- orele 12 – Sala Unirii – Vernisajul Expoziţiei „Hai să dăm mână cu mână”

- orele 18 – Casa de Cultură a Studenţilor – Spectacolul folcloric extraordinar „Hai să dăm mână cu mână”

Sâmbătă, 24 ianuarie – Piata Tricolorului – Catedrala Reîntregirii

- orele 17.30 – Moment literar de evocare a Unirii de la 1859, prezentat de elevii din municipiu

- Moment artistic – Corul „Augustin Bena” al Liceului de Muzică şi Arte Plastice

- Hora Unirii

- orele 18.30 – Focuri de artificii

- Retragere cu torţe efectuată de Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul”

Sursa: site-ul oficial al Primariei Alba Iulia

Eu, dacă nu am reuşit să fiu prezentă, tot ce îmi rămâne e să postez despre asta şi să ascult Hora Unirii:

....şi să meditez puţin la ce spuneau Luna Amară în melodia Folclor:

"Cum se face c-ai uitat, ai uitat
De cei ce au murit ca să-ţi fi bine ţie
Şi miroase a prostie în întreaga Românie."

LE: Între timp am mai aflat că, tot cu prilejul acestei sărbători, organizatorii campaniei de informare "Basarabia - Pământ românesc" au pus la cale un spectacol de teatru si muzică clasică "Basarabia - Dor de liberate" care a avut loc în seara de 23 ianuarie, la sala Dalles. Sursa--> aici.

OOPS!!

2009-01-24T11:24:00.007+02:00

Bun. Am mai predat un proiect la facultă azi. Pot să mă ocup cum se cuvine de leapşa pe care am primit-o ieri de la Cătă: Top 5 gafe colosale.

Nu ştiu cât de "colosale" pot fi numite astea, dar sunt primele care mi-au venit în minte, şi bineînţeles sunt gafele mele, personale :))

So, here we go:

1. La Mulţi Ani.. Alina! Cred că una din cele mai mari gafe le-am făcut prin clasa a 11a sau a 12a, de Sf. Andrei. Cum şi eu sunt Andreea, de obicei ţin minte persoanele care au acelaşi nume şi le trimit mesaje de ziua onomastică. La fel am făcut şi cu Alina, o tipă cu care mă întâlneam în fiecare zi în staţia de autobuz şi care era într-o clasă paralelă. I-am trimis mesaj de "La mulţi ani" de Sf. Andrei... la care răspunsul a fost : "De ce? Că nu e ziua mea azi. Abia peste o lună." Iar eu, ca să îmi amplific gafa, îi mai trimit un mesaj: "Păi cum? Azi e Sf. Andrei! Nu te cheamă Andreea?". Bineînţeles că răspunsul a fost negativ. Jur că o aveam trecută Andreea în telefon. Nu ştiu cum de am înţeles greşit :))

2. Se întâmpla acum vreun an sau doi, în Timişoara. Prin intermediul unei prietene, cunosc într-o seară doi tipi străini, unul francez, unul belgian, care lucrau pe atunci la Alcatel cred. Facem cunoştinţă, ştiu că unul e belgian şi unul francez însă bineînţeles că uit asta pe parcurs. Oricum pentru mine nu prezenta mare importanţă, fiindcă cu ambii vorbeam în franceză. Asta până când la un moment dat îl întreb pe belgian "Din ce oraş din Franţa spuneai că eşti? Din Lyon sau Paris, ca si Michel?". Am întrebat asta cu o faţă aşa de senină şi nevinovată încât nu am reuşit să îl enervez. Mi-a spus doar: "Sunt belgian!! Belgienii nu sunt din Franţa! Aşa ca între prieteni, să nu îl faci niciodată pe un belgian francez sau invers, că e ca şi cum l-ai înjura". Şi chiar aşa şi este. M-am mai documentat ulterior.. Uite ce am găsit aici:

3. Acum vreo 8 ani. Merg la şcoala mea generală să o aştept pe soră-mea să iasă de la ore, să mergem împreună acasă. Între timp, apare o femeie la vreo 50 şi ceva de ani, cu batic pe cap şi se postează şi ea pe hol aşteptând să iese copiii. La un moment dat intrăm în vorbă, şi îmi spune pe cine aştepta. După vreo 10 minute îmi zice că nu mai are răbdare să stea, dar să îi spun eu Irinei, sau cum o chema, că a fost pe acolo. După ceva timp, ies copiii. Fata respectivă era prietenă de-a lu soră-mea. O cunoşteam cât de cât, aşa că am mers la ea şi i-am zis : "Vezi că a trecut bunică-ta pe aici. Mi-a zis să îţi spun că te-a aşteptat". Se uită la mine câş şi îmi răspunde: "Bunica?? Ce să caute la şcoală ?? Ea nici nu ştie la ce şcoală învăţ". În fine, nu ştiam ce să îi mai răspund. Am aflat mai târziu, în drum spre casă, de la soră-mea, că de fapt...... aia era mamă-sa.

4. Hello! .... again! În octombie anul trecut, am organizat recrutările la OSUT. Facem înscrierile, chemăm oamenii la interviu, îi selectăm, apoi convenim să dăm telefoane la toţi cei 50 de oameni admişi să îi anunţăm şi să îi chemăm la un welcome party. Şi mă apuc eu să dau telefoane.... multă gălăgie în sediu... du-te vino... trebuia să fac un semn pe listă, ca să ţin minte unde am sunat şi unde nu. ram deseori întreruptă de câte ceva. Pe când ajung pe la poziţia 40 şi ceva, intervine ceva şi trebuie să las puţin sunatul. Când revin, sun exact la poziţia care nu era însemnată, sun, spun poezia....şi aflu că pe fata respectivă numai ce o sunasem cu 3-4 minute înainte :))

5. Iar la a 5-a nu mă pot hotărî ce să scriu pentru că nu prea îs nu ştiu ce gafe semnificative sau originale. Li s-au mai întâmplat şi la alţii. La fel, ca şi Cătă, prima dată când am auzit numele decanului nostru, Marilen Pirtea, am crezut că e femeie. Am avut ceva probleme cu punctajele la cazare, aşa că a trebuit să merg la biroul lui pentru a depune o cerere, el fiind cancelar pe vremea aia. Şi am întrebat-o pe secretara lui "DOAMNA Pirtea este?".
Sau când am fost la un meci al echipei din oraşul meu natal, cu Steaua. Şi m-am aşezat în galeria Stelei. Dar nu ţineam cu Steaua... :]

În fine, asta îi cam tot ce mi-a venit în minte azi noapte când am adormit greu din cauza otitei.
Ca o analiză post-scriptum, pot spune că, în general, gafele pe care le fac sunt din cauză că sunt aiurită... uit nume, informaţii, înţeleg greşit... cam aşa e cu Peştii aştia :)) Deşi după noul horoscop, aş fi Vărsător, dar nu cred! :))

Leapşa o pasez acuma la Roxi (că sigur are de unde scrie >:) ). Can't wait to see! :)

Leapşă cu poze...

2009-01-23T16:44:00.005+02:00

, Iată că azi s-a aruncat cu două lepşe deodată în mine, una de la Roxi şi una de la Cătă. Ambele cu motivaţia că poate mă ţin de cuvânt şi mă ocup mai mult de blog. Ei bine, în legătură cu Quote of the Day, m-am achitat. A fost schimbat în fiecare zi. Azi am schimbat-o mai târzior, la 3 după amiaza fiindcă nu mi-a mers netu... ştiţi şi voi cum merge în cămin, ca cizma... Plus că de dimineaţă am fost cam ocupată să îmi plătesc căminu şi să merg la medic... fiindcă m-am procopsit cu o dragă de otită... iar acum, fiind obligată să stau în casă, la căldură, am timp şi dispoziţie să scriu din nou... aşa, printre picături auriculare şi medicamente... şi ascultând Placebo...

O să mă achit prima dată de leapşa de la Roxi, fiindcă la celalaltă e puţin de gândit.

Deci, leapşa sună cam aşa (a pornit de la Ale):

Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture.
Tag 4 people to do the same!

Al patrulea folder se numeşte "Bal UVT 2007" iar a 4-a poză este asta:

Este făcută chiar după ce am ajuns, înainte să înceapă efectiv distracţia. Ca reminder, la balul respectiv, tema era "Noaptea strigoilor" pentru că a avut loc în noaptea Sf. Andrei (30 nov). A fost în The Note (a doua oară când am călcat pe acolo, prima dată fiind la concert Taxi). Cică trebuia să fie bal mascat. Eu, lăsându-mă pe ultima clipă, costumul ăsta de ţigancă e tot ce am mai găsit la închiriat. Eu zic că a fost ok. Puţin mai "creolă" trebuia să fiu, şi era bine :))
În poză mai sunt cu "una bucată pirată" şi cu o hippioată.

Leapşa o dau mai departe la "mia querida sorella", la Cătă, la Pandi (că şi-aşa nu ne-am mai auzit de mult timp) şi la Ţânţărica, ca să îi dau de lucru, dacă tot nu îmi pot onora invitaţia în oraş pe seara asta... şi pentru că e HR-iţă de-a mea, tre să o menţin antrenată, pentru după vacanţă, cînd intrăm iar în pită.

Revin mai târziu cu următoarea leapşă.

Quote of the day

2009-01-21T12:37:00.003+02:00

Aşa cum puteţi observa, în partea dreaptă a blogului meu a mai apărut o rubricuţă, un mic "intrus". La ăsta îi zice "Quote of the day". Să mă explic. Fraza de acolo va fi schimbată în fiecare zi cu una nouă, care poate fi reprezentată de o chestie ce mi s-a părut mie funny / inteligentă / plină de sens etc. sau pur şi simplu "Tru" cum ar zice un emo kid :))
Pot fi 1 sau 2 versuri dintr-o poezie sau o melodie care mi-a plăcut (desigur, când o să fie asta o să menţionez sursa).
Poate fi un status fain care l-am văzut sau avut la mess.. oricum vă asigur că NU o să fie chestii siropoase şi nu o sa fie fraze luate dintr-o carte de cugetări şi aforisme, cum se mai găsesc pe alte site-uri la rubrica cu acelaşi nume. Şi nu o să aibă legătură cu starea mea de spirit din acea zi.

Buun. Am lămurit. Să-i dăm drumul!

Showtime - stand up comedy

2009-01-21T01:36:00.003+02:00

Stand comedy-ul invadează din nou Timişoara!

Sîmbătă seara, 24 ianuarie, trupa Showtime revine în Timişoara cu un nou spectacol şi o porţie proaspătă de râs. Ştiu că e sesiune şi aveţi de învăţat, dar nu strică să vă relaxaţi puţin şi să vă mai descreţiţi frunţile :)

Tibi, Cristian şi Cătălin sunt trei băieţi din Bucureşti, care au tot mai mare succes în lumea stand-up-ului din România. Eu personal i-am mai văzut în octombrie anul trecut şi m-am distrat copios la show-ul lor. Şi şi la after-party, fiindcă au mai rămas prin Bunker (locaţia lor de câte ori vin în Timişoara) să mai socializeze cu lumea, nu s-au tirat la hotel imediat, cum ar fi făcut alţii mai fiţoşi. De atunci, au mai fost o dată în noiembrie, însă eram plecată acasă, la majoratul surorii mele.

Ei se reîntorc cu drag în Timişoara de fiecare dată (cam la o lună şi ceva) pentru că, din spusele lor, publicul de aici este foarte receptiv, comparativ cu alte zone ale ţării. Deh, doar e fruncea nu?

Dar să nu mai lungim vorba, că ştiu şi eu că timpul costă bani... sau puncte în plus la examene :)

Pe scurt: Bunker, 24 ianuarie, orele 21, 15 lei intrarea.

See ya there! Poate lipsiţi la numărătoare :))

P.S. Pentru mai multe informaţii despre trupă şi spectacole, accesaţi blogul lui Tibi Neuronu. De asemenea, mai citiţi chestii interesante şi pe blogul lui Cristian Dumitru. Blogul lui Cătălin nu îl ştiu, doar ştiu că mai scrie pe blogul lui Neuronu, la rubrica Bordeisme.

Persona şi... persoane

2009-01-20T01:19:00.006+02:00

Revin cu paşi hotărâţi în blogosferă. După un popas de câteva zile în project-sferă.

Pentru început, o să îmi achit "restanţele" (asta ca să ştiţi că nu am stat numa cu nasu în comp zilele astea)..

Part 1: Persona

Vineri, 16 ianuarie, am fost la concert Persona. Da, ştiu că sunt timişoreni, însă eu nu am auzit de ei până nu am văzut afişul concertului în complex. Şi i-am căutat pe net. I-am ascultat şi mi-a plăcut sound-ul lor. Am zis că merită să ledau o şansă şi să merg la concert, chiar în detrimentul partyului DnB din Setup. Aşa că, am tot bătut lumea la cap să vină, însă toţi erau destul de zgîrciţi ca să dea 10 lei pe intrare. Însă, după părerea mea, a meritat. Roxi nu m-a lăsat la greu şi m-a însoţit :)

Concertul s-a ţinut în Jazz... un spaţiu ok, dar mult prea neîncăpător pentru publicul numeros care a venit să îi vadă.

Eu am stat în faţă, aşa că i-am auzit şi văzut perfect. Au cântat aproape 2 ore, cu o pauză cam la jumătate. Nu ştiu cum era mai în spate ( nu foarte ok, după spusele lui Richie ), dar în faţă atmosfera a fost foarte plăcută. Oameni care chiar trăiau muzica lor, o dată cu ei.
Eu cunoşteam doar vreo 4-5 melodii, ascultate pe pagina lor de mySpace, dar mi-au plăcut şi restul, inclusiv melodia nouă cântată doar de Gaben, solistul trupei. Avea ceva emoţii că a dat-o-n bară la sfîrşit, dar da! i-a ieşit :)

În rest, toate bune. Doar câteva incidente mai neplăcute cu un tip foarte beat care a stat în apropierea mea şi a vărsat vodcă pe mine de vreo două ori, când era copleşit de entuziasm. Dar nu contează.

"...not the good things, not the bad... not the things we left unsaid... this is how I will remember... " (Persona - Computer Breakdown)

Part 2: Persoane

Partea a doua a nopţii s-a continuat într-o altă locaţie, foarte frecventată de mine şi Roxi, şi anume Taine. Toate bune şi frumoase, full de lume, muzică bună (Melcu la comp, prietenii ştiu de ce). Starea mea de spirit dobândită în timpul concertului se simte foarte bine acolo. Asta până pe la ora 3 şi ceva, când ne hotărâm să mergem acasă, şi constatăm că ne lipsesc telefoanele, şi mie şi Roxanei. Mulţi nervi, căutări... în fine, au trecut... azi primesc o altă cartelă de la ai mei. Până acum, am experimentat vremurile din şcoala generală, când nu aveam telefon. Şi am constatat că, deşi nu îl folosesc aşa de mult ca şi alţii, decât pentru strictă nevoie, totuşi este un element indispensabil...

Asta e, trăim în România, locul unde totul e posibil.

Şi ca să închei tot cu nişte versuri, am o dedicaţie pentru cel care ne-a furat telefoanele:

"Intens! Priveşte-mă cu interes, adânc în ochi. Să vezi răbdarea cu care mă uit fix fix aşteptând să CRĂPI!!" (Spike - Amintiri)

LE: Partea proastă e că nu eram nici bete, ca să puteţi afirma că "iresponsabilitatea" noastră a condus la asta. Au fost destule momente şi seri în care eram mult mai "trează" şi nu au fost incidente de genul. Ghinionul face ca cel care le-a luat să fie un "aciuat" la masa noastră, căruia i s-a acordat prea multă încredere probabil prin simplu fapt că a stat lângă noi şi lângă hainele noastre. După spusele unora, probabil ar fi cel mai convenabil să nu mai ieşim deloc la "destrăbălat", fiindcă păcatele noastre ne-au condus la asta... Probabil că şi cei cărora li s-au furat bunurile în mijloacele de transport în comun ar trebui să procedeze la fel. Nu mai mergem cu trenul, cu tramvaiul, ca deh, poate ni se fură ceva. OH C'MON !?!

Simptome de guturai...

2009-01-15T17:54:00.003+02:00

Asta avea guturai ?
Sau are dureri de gât cauzate de "altceva"?

Sigur a doua variantă, că altfel nu îmi explic cum a intrat in emisiune...

Aaaaaa, da! Ne-a luminat! E din cauza CD-ului... CD-u are probleme.. da, da.. mă bucur că ne-a anunţat, altfel o acuzam pe nedrept pe săraca fată, că doar ea are voce bună...

Altceva nu mai comentez, sunt de acord cu Roxi.

Propunere kamikaze

2009-01-11T17:29:00.003+02:00

Doamne cât umor negru poate să aibă românul:

"Hotărârea de Guvern nr. 654321/2008: Datorită creşterii alarmante a numărului de pensionari în raport cu populaţia activă, precum şi insuficienţei fondurilor pentru majorarea pensiilor, Guvernul României hotărăşte:
Art. 1.- Începând cu data de 01.01.2009 pensionarii vor avea voie să treacă pe culoarea roşie a semaforului.
Art. 2.- Dacă în termen de şase luni nu se obţin rezultatele scontate, începând cu data de 01.06.2009 trecerea pe culoarea roşie devine obligatorie.
Art. 3.- Prezenta hotarare intra in vigoare inainte de publicarea in Monitorul Oficial."

Am primit pe mail... dar am google-uit şi am vazut că mai apare şi pe site-ul Antenei3 la rubrica Funny..

Asta numa banc funny nu e...

Off topic, am o propunere mai bună pentru perioada crizei: Start Wearing Purple!! :)

Doamne mare e grădina ta..

2009-01-11T01:28:00.002+02:00

Şi mulţi îi sar gardu... :))

În categoria asta intră şi cei de care voi scrie mai jos.

Am primit şi eu pe mess un link către pagina asta. Aici veţi găsi o animaţie foarte comică (doar e de la Academia de Râs) cu 2 personaje care cică spun mulţumesc de 1 milion de ori. Thank you, thank you, thank you....

E foarte funny la început, dar apoi începe să devină annoying. Eu i-am ascultat până era numărătoarea pe la 600-700... şi am dat Exit :))

Partea şi mai funny a venit când am citit aşa în diagonală comentariile... o grămadă de oameni care îşi propuneau să asculte până ajung la un milion... apoi oameni care au calculat cam în cât timp ar fi asta (aprox. 27 de ore!!!), oameni care au ascultat până pe la 200-300 de mii de Thank You... şi care acu se plângeau că numa asta le zumzăie în cap... Cum naiba, da cine te-a pus?? Michiduţa? =))

Şi în sfârşit, oameni care au zis că au ajuns la 1 mil. şi vreo 50 de mii. Ăştia clar mi se par că intră în categoria din titlu :))

Chiar şi să nu fi ascultat tot timpu, dar să îţi laşi compu deschis 27 de ore ca să dai un print screen la aplicaţia asta când ajunge la un mil.. Hai mă laşi?? Tre să fii cam "dus de acasă" =))

Trei culori cunosc pe lume

2009-01-06T01:16:00.005+02:00

Ce culori are steagul României? Ce întrebare de grădiniţă nu? Albastru, galben şi roşu. Nimic mai simplu.
Următoarea întrebare e: Câte culori are drapelul României?

La fel ca Adi Despot, aţi răspunde: "Trei în .... mea!!"

Ei bine, în cazul ăsta, lucrurile nu mai stau atât de clar. Asta pentru că steagul României are nuanţe diferite de roşu şi albastru de la o instituţie la alta... de la o imprimerie la alta... Câte bordeie, atâtea obiceie.

În acest sens, Zzing a lansat o campanie inedită : Un singur steag. Prin aceasta se cere reglementarea culorilor drapelului în coduri fixe. Detalii despre campanie găsiţi pe site-ul campaniei sau pe site-ul Zzing.

De asemenea, mai jos e filmuleţul campaniei.

Iată încă o iniţiativă lăudabilă.

Pentru a semna petiţia, daţi click aici.

Dacă eşti un bun român poţi chiar să promovezi campania. Trimiţi linkul la prietenii tăi. Dacă mai eşti şi posesor de blog, poţi adăuga widgetul campaniei pe pagina ta.

Eu o susţin. Tu ce faci?

Ia d-aci şi ascultă!

Good guys vs. bad guys

2009-01-04T18:04:00.005+02:00

Zilele astea am găsit un comic fain, cu o poveste pe cât se poate de realistă. O realitate nu la fel de plăcută pentru toţi. Pentru tipii drăguţi ca cel din poveste sigur nu.

A good guy falls in love. Încearcă să o cucerească pe tipă...

însă, de teamă să nu fie respins, preferă să lege o prietenie sinceră cu tipa..

Îşi propune să îi fie alături la bine şi la rău...

Să o facă să depindă de el, să îşi dea seama că el este tipul perfect pentru ea...

Îşi atinge ţelul eventually...

În sfârşit lucrurile merg aşa cum şi-a dorit de mult....

Însă nu pentru mult timp....

Din păcate pentru el...

MORALA: Good girls prefer bad guys :)

În general, oamenii când dau de prea mult bine, se plictisesc... nu îşi mai dau seama ce au lângă ei, îşi pierd interesul... şi vor adrenalină, din nou. Is it good or bad? Good, până la un moment dat... care o fi ăla, depinde de fiecare...

Concert Luna Amară

2008-11-30T13:43:00.004+02:00

Aseară am fost la Luna Amară. A fost în Setup Venue. Pe site-ul lor, de unde ştiam eu de concert de acum o lună, scria că e de la ora 21. Afişele de prin oraş nu le-am văzut, însă cineva îmi spunea că scrie ora 22 pe ele... dar că nu e foarte sigur de asta. Cum să risc să ajung la 22 şi ceva şi să ratez câteva melodii din concert? Aşa că, m-am conformat, am anunţat fetele şi, după un drum "pe scurtătură" (care s-a dovedit mai lung şi mai creepy decât dacă luam calea cunoscută). Am ajuns la 21:30, am luat câte o bere şi am aşteptat.... Am terminat berea şi încă aşteptam... Am început să mă plictisesc şi să îmi fie frig... m-am mai fâţâit pe acolo, să mai salut lumea cunoscută, să treacă timpul mai uşor.... localul era plin cam în proporţie de 30-40%.

Concertul a început până la urmă, după îndelungi aşteptări, la ora 22:45 (da, pe afiş scria 22)... Să zicem că au mai aşteptat să mai apară lumea... dar cum toţi studenţii netimişoreni sunt plecaţi acasă "să voteze", nu prea aveau de unde să mai vină în plus. Cei care au ţinut neapărat să îi vadă au mers din vreme (ca şi mine). Ceilalţi au mers la Noaptea Devoratorilor de Publicitate sau la Timişoara Jazz Festival.

A ţinut aprox. 2 ore toată treaba. Au mai venit ceva oameni pe parcurs. Atmosfera era acceptabilă în partea din faţă, dar restul parcă dormeau pe ei. Come on! Parcă erau la operă, nu la concert rock!
Mie una mi-a plăcut. Cronologic vorbind, mi-a plăcut mai mult partea de început, primele 2-3 melodii, şi ultima jumate de oră. Ca atmosferă şi ca melodii. Mă bucur că au cântat pâna la urmă şi "Dizident" şi "Folclor", melodiile mele preferate. Printre altele, au mai cântat şi: "Oraş", "Gri Dorian", "Roşu aprins" (pe care a cerut-o în disperare publicul din faţa scenei), "Loc lipsă", "În cercuri", "Întunecare", "Luni de fiere"...

Per ansamblu, mi-a plăcut. M-am "agitat" puţin pe acolo. Îi aştept din nou. Poate o să îi văd la Cluj, pe 12 decembrie, în Roland Garros, la DO Fest, alături de alte trupe faine. Aşa am pretext să merg în Cluj ;)

După concert, a mai urmat un afterparty DnB, dar nu prea a mai rămas lume la el...

Nu am avut aparat să fac poze, şi nici fotograful personal (ştiu că o să se supere când vede asta :D) cu mine, deci singura poză care am postat-o e luată de pe net.

Ascultaţi melodia asta şi mergeţi la vot, oameni buni! Votaţi şi pentru mine, care n-am apucat să merg acasă...

Iar, deseară, care merge la Jazz?

.....aceea care îmi gâdilă urechea în mod plăcut

2008-11-29T17:20:00.005+02:00

Azi mi-a revenit cheful să scriu din nou. Să şterg de praf blogul meu...

Între timp, am fost la şcoală, la şedinţe OSUT, am fost la Balul UVT, la majoratul surorii mele... destul de multe chestii... şi iar am neglijat blogul şi puţinii mei cititori fideli :)

O să îmi fac antrenamentul cu o leapşă pe care o lansez... Am o mulţime de melodii care le ascult când sunt melancolică / tristă / supărată... Dar cum ar fi să fac un top 5? Deşi dacă stau să mă gândesc bine, aş avea cel puţin 10 melodii, dar cred că pot să mă limitez la 5 acuma (best of):

1. Anouk - Michel

2. System of a Down - Lonely Day

3. Xandria - Like a Rose on the Grave of Love

4. Richard Clayderman - Ballade Pour Adeline

5. Evanescence - Immortal

Şi lista poate continua....

Dar nu vreau să întristez prea tare ziua, că şi-aşa a fost ea destul de mohorâtă azi în Timişoara..

Şi ca un antidot la efectul provocat de melodiile astea, o să mai postez un top al melodiilor care mă scot tot timpu din pase proaste sau momente de lâncezeală...

1. Chubby Checker - Let's twist again

2. Cornershop - Brimful of Asha

3. Blazin Squad - Here 4 One

4. Israel Kamakawiwo'ole - Somewhere Over the Rainbow

5. Bon Jovi - It's My Life

Acum, o invit pe Roxi sa completeze şi ea cele 2 topuri cu preferinţele ei. Şi să nu o uit pe sorella mea, Cami aka Deme.

Deci, ţie pe care melodii îţi taie lama mai bine? Mai mult, pe care iese soarele?

Leapşă de la Roxi

2008-11-05T21:48:00.004+02:00

Da, deci am primit şi eu o leapşă de la Roxi acum vreo 2 zile, dar din păcate nu am avut timp deloc de ea, sau poate, am pasat-o puţin...
Însă mă ocup acum de ea, întrucât domnişoara în cauză mă tot bate la cap cu ea :))

Întrebările primite de la ea erau următoarele (cu răspunsurile ataşate):

1. Când ai fi vrut să trăieşti (în România)?

Păi, cred că mi-ar fi plăcut perioada interbelică, fiindcă e cea mai controversată, cea mai "colorată", din punctul meu de vedere. Şi în plus, atunci jazzul era în floare :)

2. Care e sportul tău de performanţă?

Hmm, evident, în ultimul timp, hal-BERE :))

Acum, pasez leapsa lui Pandi, sa vedem ce zice ;)

Cum trece melcul strada?

2008-11-05T14:28:00.005+02:00

Deci, chestia asta, dacă era filmată în Bucureşti, cred că melcu săracu, nu mai era demult printre noi :))

Tu cu cine votezi??

2008-11-02T16:55:00.008+02:00

Acest post este dedicat studentilor de la Facultatea de Stiinte Economice si Administrarea Afacerilor din Timisoara (pe scurt, FEAA din cadrul UVT).

Dreptul la reprezentare al studentilor, precum si obligativitatea includerii acestora in cadrul tuturor nivelelor decizionale ale Universitatii si ale institutiilor statului din acest sector, decurg din Principiile Declaratiei de la Lisabona, fiind in concordanta cu Principiile Procesului Bologna si cu legile Statului Roman. Studentii, in speta reprezentantii acestora, trebuie sa fie parteneri decizionali in cadrul tuturor structurilor din segmentul educational si nu doar clienti ai serviciilor educationale, avand dreptul de a decide in cadrul tuturor aspectelor din mediul educational.

25% din puterea de decizie din facultati apartine studentilor! De ce sa nu ne folosim de ea??

Anul acesta alegerile pentru studentii consilieri se vor desfasura in perioada 5-6 noiembrie 2008.

La FEAA, alegerile vor avea loc pe data de 6 noiembrie, urnele de vot aflandu-se in holul de la parterul facultatii.

NU VEGETA!

Iesiti copii la vot! Alegeti-va studentul reprezentant!

Si aici, va dau o idee pe cine sa votati ;))

De ce sa ma votati? Pai, hmmm.... as putea foarte simplu sa va dau linkul spre pagina cu scrisoarea mea de intentie, insa probabil v-ati plictisi citind tot bullshitul ala scris prea formal. In primul rand, desi nu am o experienta clara in domeniul educational, colegii apeleaza mai tot timpul la mine sa ii lamuresc in vreo chestie legata de scoala: "De ce acte am nevoie sa...", "Unde gasesc afisate....", "Cum e cu marirea burselor/taxelor.." si altele in genu asta. Le e mult mai simplu sa vina la mine decat sa mearga la secretarele mult prea amabile.

Campania mea nu este una agresiva, nu va promit marea cu sarea, ca si cum daca as fi aleasa, as avea nu stiu ce salariu baban in care sa ma lafai.. Nu am nici un castig material din toata chestia asta, interesul meu e doar sa fiu mai bine informata referitor la ce se intampla in facultate, si sa iau parte la luarea acelor decizii importante care pe toti ne privesc. Dar totusi, niste sare marina pot sa va aduc :))

So, ne vedem joi!!

Ai mancat lapte azi?

2008-10-16T22:24:00.002+03:00

Nu stiu cati dintre voi stiti despre activitatea mea extracurriculara, si anume implicarea in OSUT (Organizatia Studentilor din Univ. de Vest Timisoara). Ei bine, zilele astea ne-am ocupat in principal de recrutari de noi membri. La interviuri, ne-am pus in cap sa testam, printre altele, creativitatea candidatilor (which is very important pt. activitatea ce urmeaza sa o desfasoare) prin intrebari de "prindere", cum le-am botezat noi.

Majoritatea intrebarilor sunt luate de pe net, probabil le stiti si voi, intra la categoria "Intrebari fara raspuns", insa mie mi s-au parut foarte interesante raspunsurile/explicatiile pe care le-au gasit.

Unele foarte creative (la plesneala), altele chiar stiintifice. Pot sa va dau cateva exemple :

De ce poate sosi acasa o pizza comandata, mai repede decat ambulanta?
- pt. ca soferii de pe taxi (care aduc pizza) conduc mai repede, desi mai imprudent
- pt. ca pizza e pe bani, nenea de la ambulanta nu are interese materiale ca sa se grabeasca

De ce nu se fac conserve cu hrana pentru pisici cu aroma de soareci?
- pt. ca nimeni nu stie ce gust are un soarece, ca sa stie ce aroma sa faca
- pt. ca pisicile si-ar da seama ca aroma e artificiala si nu ar manca
- pt. ca oricum pisicile prefera aroma de pui :))

Cum ajung sa fie puse panourile cu inscriptia "INTERZIS A CALCA IARBA" in mijlocul peluzei?
- calcand iarba, evident
- au fost puse inainte sa creasca iarba

De ce pilotii kamikaze purtau casca de protectie?
- pt. ca sa respecte procedurile
- pt. ca sa nu moara accidental inainte sa isi indeplineasca misiunea
- pt. ca sunt obligati sa o poarte fiind presiunea scazuta la inaltime.

Fiecare avion este dotat cu doua cutii negre, indestructibile. De ce nu se construiesc avioanele in intregime din acest material?
- pt. ca ar costa mai mult
- pt. ca nu ar mai putea zbura, fiind prea greu

De ce se sterilizeaza acul serigii inainte de eutanasie?
- pt. protectia medicului/asistentului

De ce desteptul ala de Noe nu a strivit cei doi tantari?
- pt. ca nu era dupa el, ci primise ordin :))
- pt. ca au si ei rolul lor

De ce magazinele deschise 24 de ore din 24 au incuietori?
- pt. ca vanzatorul sa poata sa mearga la toaleta sau in concediu macar de sarbatori

Voi ce credeti, au raspuns bine? creativ? V-ati "prins"?
Pe mine una m-au distrat teribil reactiile oamenilor la intrebarile astea. Credeam ca e mai greu sa fii intervievator, dar a fost o experienta faina, care cred ca ma va ajuta moraliceste pe cand o sa merg si eu la interviu, pe post de candidat.
Aveti si voi alte variante? Turnati cu ele! Exersati-va imaginatia! Let it shine! :)

Piţi style

2008-10-15T12:30:00.004+03:00

Este ora 1 noaptea si nu pot sa dorm, ca de obicei... Încep să mă gândesc la întâmplările de peste zi şi îmi vine în minte o discuţie. Aşa că mă apuc de scris...
Ieri la facultate, înainte de începerea unui curs. Pauză de ţigară. Un coleg îmi butonerază telefonul şi dă peste o poză de-a mea. asemănătoare cu cea de pe blog, de la profil. Reacţia lui: "Pitzi style!". Iar eu îi răspund consternată: "WTF? De unde şi până unde?". I mean, ceea ce aveam diferit faţă de Andreea cea de zi cu zi era puţin ruj mai roşiatic pe buze şi părul aranjat frumos, în sensul că am "cuminţit" şuviţele rebele cu placa, fără a mai completa cu spumă, fixativ, ceară sau alte tâmpenii care oricum mă fac să mă simt ca şi cum nu m-aş fi spălat pe cap recent, chiar în ziua aia.
Şi totuşi, de unde PITZI STYLE? Sensul cuvântului "piţipoancă" a fost mult denaturat faţă de sensul iniţial. Îmi aduc aminte prima dată când am auzit cuvântul. A fost la bunicul meu, şi se referea la o vecină/cunoştinţă care era de-a dreptul vulgară şi cam "trompetă" (sau curvă într-o română general acceptată). Mi-a sunat foarte amuzant pe atunci. Şi în continuare mi se pare foarte expresiv. Încă îl asociez cu tipa respectivă.
Acum sensul a fost mult îmbogăţit, incluzând: foarte prost gust la îmbrăcăminte, "zugrăveli" faciale şi exces de gablonţuri. Dar totuşi, de când o tipă care se aranjează şi ea puţin să facă impresie bună, folosind minimum de machiaj, a ajuns piţipoancă??
Eu înţeleg că bărbaţii preferă naturaleţea, de acord, dar chiar şi ei sunt încântaţi şi mândri când gagica se pune la punct şi atrage privirile celorlalţi. True? Deci, cum rămâne? Piţi sau nu?

Later edit: am schimbat poza profilului meu. Asta era inainte:

Parfum de istorie

2008-09-26T00:30:00.014+03:00

Alba Iulia, supranumita si "Capitala motilor", desi un oras de marime medie, are un profund aer istoric. Aceasta se datoreaza faptului ca a aparut in vremea dacilor, fiind un important centru urban pe vremea aia. Dar, adevarata sa dezvoltare are loc in perioada Daciei romane, cand gazduieste unul din cele mai mari castre romane din provincie - castrul legiunii a XIII-a Gemina.
N-o sa va tin lectie de istorie acum, ci doar voiam sa punctez inceputurile. Pentru cei ce vor mai mult, pot sa citeasca aici.

Ceea ce m-a determinat insa sa scriu acest post este recenta mea vizita la Traseul celor Trei Fortificatii, obiectiv turistic amenajat in 2007. Desi auzisem multe lucruri interesante de la prieteni, nu am avut curiozitatea sa merg sa vad, pana acum 3 saptamani cand a trebuit sa merg cu o verisoara sa ii arat orasul. Am ramas placut surprinsa de ceea ce am vazut acolo. Parca nu eram in Alba Iulia! totul frumos amenajat, iarba la milimetru, toti cei cu care interactionai, meaning nenea de la casierie, paznicii, chelneritele de la fosta tabara militara erau imbracati ca in perioada medievala...cu totul altfel, aveam impresia ca nu sunt in Alba Iulia...

Si acum vesnica intrebare: De ce se numeste Traseul celor 3 Fortificatii? Pt. ca este amenajat astfel incat vizitatorii sa treaca de-a lungul celor trei cetati si anume: Castrul Roman (construit in 106 d.Ch.), Cetatea Medievala (sec. XVI) si Cetatea Alba Carolina, fortificatie de tip Vauban (sec. XVIII):

Ca sa va conving, mai atasez cateva poze. Take a look si poate dam o tura sa va arat orasul ;)

File de... sfarsit de vacanta

2008-09-26T00:07:00.006+03:00

Hello hello hello!

Dupa absente seculare, ce au durat doua luni de zile, timp in care am fost la mare, la munte, la bunici si am "chiert" vremea aiurea pe acasa, mi-a venit din nou cheful de scris pe blog. De cateva zile tot citesc blogurile unor oameni, si mi-am adus aminte de al meu saracu, pe care s-a cam asternut praful... virtual. Asa ca revin in forta :))

Nu stiu cum a fost vacanta asta pentru voi, dar pentru mine a fost faina, m-am plimbat mult, n-am prea stat pe acasa decat acum in septembrie, ca sa imi fac lucrarea de practica. Iar acum, astept cu nerabdare sa ma intorc la Timisoara, sa intru din nou un PRIZA!

Dar sa nu mai lungim vorba, hai sa va arat niste poze de vacanta:

- de la nunta de la Arad (27.07):

- de la mare (Costinesti) (11-18.08):

- de la munte (Garana - Take a look inside 2008) (25-30.08):

Postul urmator o sa il dedic orasului meu natal, Alba Iulia, care desi e cam pustiu pentru gustul meu (sau poate m-am obisnuit prea mult in Timisoara), are frumusetile lui istorice, pe care edilii au inceput sa le puna in valoare, din fericire.

Carul cu boi

2008-07-12T16:31:00.002+03:00

Astazi plec la bunici pentru 2 saptamani, deci nu o sa mai postez nimik pana atunci. Distractie placuta si voua, see you on 26! :)

Cam asa arata Zau de Cimpie (jud Mures) din departare...

Serbarile Timisoreana - 27 iunie -->7 septembrie 2008

2008-07-11T16:32:00.001+03:00

Caravana Serbarile Timisoreana, a fabricii de bere de pe Bega, va calatori, in perioada 27 iunie - 7 septembrie, prin zece orase: Targoviste, Pitesti, Alba Iulia, Resita, Timisoara, Targu Mures, Cluj, Suceava, Galati si Alexandria. Caravana va sta la Timisoara intre 25 si 27 iulie, pe platoul din fata Stadionului Dan Paltinisanu. Serbarile Timisoreana sunt organizate dupa modelul serbarilor medievale, cu muzica, voie buna, jocuri si concursuri ingenioase. In fiecare dintre cele trei seri, pe scena Timisoreana vor fi prezente unele dintre cele mai bine cotate formatii romanesti: Cargo, Vita de Vie, Claudiu Mirica si Mircea Baniciu.

Sursa : TimisoaraAzi.ro (Iunie 2008)

Programul pentru celelalte orase din tara este:

27-29 iunie TARGOVISTE

4-6 iulie PITESTI

11-13 iulie ALBA IULIA

18-20 iulie RESITA

1-3 august TIRGU MURES

8-10 august CLUJ

22-24 august SUCEAVA

29-31 august GALATI

5-7 septembrie ALEXANDRIA

So, ne vedem la Vita de Vie then! ;)

Un complex nou pentru UVT

2008-07-07T00:28:00.001+03:00

Cu totii stim ca la UVT conditiile de invatamant ar putea fi mai bune. Cu totii stim ca nu este normal sa ne plimbam prin minim 3 corpuri de cladire prin toata Timisoara pentru a ajunge la cursuri. Cu totii stim sa ne plangem din cauza asta...

De cativa ani se planifica constructia unui nou Complex Studentesc, chiar in inima Timisoarei, care sa fie dedicat noua, studentilor de la UVT.

OSUT lanseaza o petitie pentru ca MedCT sa cofinanteze acest proiect. Semneaza si tu AICI!

Pentru mai multe detalii despre cum va arata noul complex si unde va fi amplasat, accesati www.osut.ro

EthioJazz

2008-06-20T18:44:00.001+03:00

EthioJazz este o combinatie de Jazz si muzica latino cu influente din muzica traditionala etiopiana.
Parintele EthioJazzului este Mulatu Astatke (mai este scris si Astatqe), compozitor si muzician din Etiopia. Nascut in 1943 in orasul Jimma din vestul Etiopiei, a facut pregatire in Londra, New York si Boston, unde a fost primul student african inscris la Colegiul de Muzica Berklee.

In 2005, muzica lui a fost folosita ca soundtrack in filmul Broken Flowers, regizat de Jim Jarmusch. Asa am aflat si eu de el ;)

Sountrackul de la Broken flowers se numeste Yegelle Tezeta si apare in colectia Ethiopique, volumul 4, distribuit pasagerilor companiei Ethiopian Airlines.

Pe mine m-a cucerit din primele acorduri. Sper sa va incante si pe voi!

Aici aveti melodia. Enjoy!

Puteti gasi mai multe pe Youtube:

Have a nice day!

Revenire

2008-06-20T18:33:00.001+03:00

Dupa o lunga pauza in care nu am postat nimik, mi-a venit azi cheful de scris.... stiti cum e, cand omu' n-are de lucru isi face... iar cum astazi pentru mine este ultima zi de sesiune, nu mai am nici cel mai mic chef de invatat....
Vremea e frumoasa afara, iar razele soarelui care bat pe geamurile si peretii camerei mele de camin, imi fac viata insuportabila inauntru... Mai ca m-as duce in parc cu laptopul si sa invat acolo pentru maine, dar, din pacate nu s-au montat inca prize pe malul Begai, ca sa nu vin din 2 in 2 ore in camera sa incarc bateria la laptop :)
Asa ca imi vine chef sa scriu... altceva decat comenzi Oracle...

In urmatorul post voi scrie despre muzica ce m-a ajutat sa ma concentrez cat de cat in sesiune..

Back again!

2008-05-08T14:34:00.001+03:00

Stateam zilele astea si ma gandeam.....hmm.. oare ce mai face blogul meu vechi? Am tastat URL-ul si am obs ca ink mai exista....
Ma uitam la posturile mele vechi si m-a pufnit rasul... ce topicuri interesante.... geez!
Ideea initiala de blog a fost a profului de info de anu trecut, care ne-a cerut sa facem un blog si sa postam ceva acolo.... ca sa vada ca stim sa facem :))
I think I will give it a try again. Vedem dak mierje...
Asta va fi un blog unde voi posta si stiri legate de scoala, sau despre evenimentele OSUT.

Citire placuta!

Gata vacanta...!

2007-01-06T21:24:00.000+02:00

Yep.. it's over. Happiness doesn't last for ever :(
Maine ma voi intoarce la Timisoara.. dak ar fi sa luam numa' asta, e ok. Imi place la nebunie orasul, viata in camin... Totu e ok... pana incepe sesiunea... si spre deosebire de altii, la care le e totuna, eu mai trebuie sa si invat sa raman in camin :( Grea incercare..

Anywayz, va doresc la toti care sunteti in aceeasi situatie, mult succes in sesiune!
Si dak nu stiti orarul examenelor le gasiti saptamana viitoare aici.

See ya when it's over! :)

Iarna nu-i ca vara

2007-01-03T08:21:00.000+02:00

Ma trezesc in dimineata asta si vad k inca ploua, de aseara... si ploua cu galeata.. aflu de la radio k o sa fie vreo 50 l/m2 zilele astea..
Pai asta e iarna?? Sigur e ianuarie?? Ar trebui sa fim la munte acum, 20 cm zapada... dar nici vorba d asa ceva...
Deci, daca imi aduc aminte o afirmatie de-a actualului nostru presedinte, "Iarna nu-i ca vara", poate fi contestata in iarna asta..

Daca la noi, in Romania, e asa de cald in perioada asta, imi inkipui ce-o fi prin Mexic, Malta sau alte tari din zone mai calde...

Happy New Year!

2007-01-01T22:06:00.000+02:00

LA MULTI ANI 2007!!

Iata k a mai trecut un an... am imbatranit :( Anu asta skimb prefixu'..

Ei bine, lasand melancolia la o parte, e o zi destul d imp pt noi azi: am intrat in Europa. Stiu k suna ciudat, noi de fapt sunt in Europa de mai bine de 2000 de ani... dar nah.. acum avem un loc mult mai important.
Ma uitam mai devreme la TV... numai dezbateri: avantajele si dezavantajele aderarii noastre.... ok, ce am retinut si ii cel mai imp pt mine e k nu mai am nevoie de pasaport sa trec granita...nu k nu as avea. In rest, o sa fie si o groaza de tampenii..
Whateva.. nu am kef sa lungesc povestea acum si sa plictisesc cititorii... :)

TTYL

Welcome to Timisoara City!

2006-10-31T19:43:00.000+02:00

nu am inspiratie acuma