Tocmai ce am primit pe mail nişte chestii foarte funny şi pe deasupra şi adevărate pe care m-am gândit să le împărtăşesc cu voi. Aceste citate sunt dintr-o carte numită "Disorder in the American Courts" şi sunt conversaţii care efectiv au avut loc în timpul proceselor şi care au fost culese de reporteri şi puse în această carte.

So, here we go:

ATTORNEY: Now doctor, isn't it true that when a person dies in his sleep, he doesn't know about it until the next morning?
WITNESS: Did you actually pass the bar exam?

ATTORNEY: What was the first thing your husband said to you that morning?
WITNESS: He said, 'Where am I, Cathy?'
ATTORNEY: And why did that upset you?
WITNESS: My name is Susan!

ATTORNEY: The youngest son, the twenty-year-old, how old is he?
WITNESS: He's twenty, much like your IQ.

ATTORNEY: Were you present when your picture was taken?
WITNESS: Are you shitting me?

ATTORNEY: So the date of conception (of the baby) was August 8th?
WITNESS: Yes.
ATTORNEY: And what were you doing at that time?
WITNESS: Getting laid.

ATTORNEY: She had three children, right?
WITNESS: Yes.
ATTORNEY: How many were boys?
WITNESS: None.
ATTORNEY: Were there any girls?
W ITNESS : Your Honor, I think I need a different attorney. Can I get a new attorney?

ATTORNEY: How was your first marriage terminated?
WITNESS: By death.
ATTORNEY: And by whose death was it terminated?
WITNESS: Take a guess.

ATTORNEY: Can you describe the individual?
WITNESS: He was about medium height and had a beard.
ATTORNEY: Was this a male or a female?
WITNESS: Unless the Circus was in town I'm going with male.

ATTORNEY: ALL your responses MUST be oral, OK? What school did you go to?
WITNESS: Oral.

ATTORNEY: Do you recall the time that you examined the body?
WITNESS: The autopsy started around 8:30 p.m.
ATTORNEY: And Mr. Denton was dead at the time?
WITNESS: If not, he was by the time I finished.


Şi cea mai tare :

ATTORNEY: Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a pulse?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for blood pressure?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for breathing?
WITNESS: No.
ATTORNEY: So, then it is possible that the patient was alive when you began the autopsy?
WITNESS: No.
ATTORNEY: How can you be so sure, Doctor?
WITNESS: Because his brain was sitting on my desk in a jar.
ATTORNEY: I see, but could the patient have still been alive, nevertheless?
WITNESS: Yes, it is possible that he could have been alive and practicing law.


Eu cred că avocaţii aveau întrebările pregătite, doar le puneau în ordine, fără să mai ia în considerare răspunsurile :))

Sau, dacă e altă variantă, încep să cred că şi la ei Dreptul se face ca în România... copiezi cu handsfree şi apoi te bagă tăticu în barou. Trist.


P.S. Asta e special pentru Roxi, că tot învaţă la Drept ;))


LE: Am găsit aici lista completă a citatelor care le-am primit pe mail.

Peste o oră va avea loc cea de-a 13-a întâlnire a bloggerilor timişoreni. La care eu nu o să pot să ajung, tot din cauza otitei mele, care îşi face de cap şi îmi încurcă toate planurile. Still.

Ei bine, întâlnirea se va desfăşura în Irish Public House, adică Irishu de lângă tribunal, de la ora 16. Acum, va avea şi o temă: RED! Chiar îmi doream să merg, nu era o problemă să găsesc ceva roşu de îmbrăcat...


Nu-mi rămâne decât să le urez distracţie plăcută bloggerilor!

Şi vreau să văd poze!! :)

Well, citeam zilele astea pe blogul lui Cătă că ar vrea ca blogul meu să nu mai fie o Dead Zone, ci o Revived Zone or something.

Asta pentru că lumea nu ştie de la ce vine numele blogului meu. Nu e o zonă moartă, locul unde nu s-a scris nimic. Sau nimic interesant.

"Rebrandingul" blogului meu (pentru că fizic există de mult timp dar nu l-am prea bagat în seamă până prin toamna 2008) a început cam după perioada în care eu am urmărit câteva sezoane dintr-un serial, ce se numeşte Dead Zone. Pentru cei care nu l-au văzut, ideea filmului e că un tip are un accident de maşină, după care stă în comă 6 ani. Se trezeşte (în mod miraculos, pentru că era brain dead după spusele medicilor) şi începe să "vadă" diverse chestii din trecutul sau viitorul unei persoane, doar prin atingere. Explicaţia pentru "învierea" lui este că creierul a început să funcţioneze din nou, însă folosind o zonă care, în mod normal, nu are activitate deloc şi care se numeşte "Dead Zone". Din această cauză el are aceste capacităţi pe care oamenii obişnuiti nu le au.

În fine, e puţin SF filmul, doar este făcut după o carte de-a lui Stephen King.

Acum, trecând din nou la blogul meu, eu l-am dorit a fi o pagină obişnuită din Internet unde să îmi postez propria viziune asupra lucrurilor. Poate sunt multe chestii care eu le văd întrun cu totul alt mod decât restul lumii. La fel ca un artist care pictează un portret cu totul diferit comparativ cu alt pictor (vezi Picasso şi Modigliani de exemplu).
Vreau să îmi exersez cu totul altă parte a creierului aici faţă de cea pe care o folosesc zi de zi (nu, nu îmi funcţionează Zona Moartă, mă refeream la cele două emisfere: cea matematico-logică şi cea artistică). În general, o folosesc pe cea logică.. preponderent. Şi pe cea artistică, dar mai puţin.

Lumii poate să îi placă ce scriu sau poate să nu. E mai important pentru mine exerciţiul în sine, faptul că scriu ce vreau, fără să trebuiască să mă încadrez în vreo etichetă, un gen, un curent, o filozofie celebră sau mai ştiu eu ce....contează mai mult decât reacţia oamenilor. Cu alte cuvinte, e important procesul şi nu rezultatul. Şi ca să mă folosesc şi de un cliseu de comparaţie (dar foarte sugestiv), viaţa e o călătorie şi nu o destinaţie. So enjoy it!

În fine, revenind la film, închei cu o parte din ceea ce spune personajul principal la începutul fiecărui episod (în primele două sezoane doar):

Asta s-a sărbătorit azi. Istoria cred că o ştiţi majoritatea. Care nu, găsiţi un rezumat aici.

Nu ştiu cum a fost în alte părţi, în Timişoara nu ştiu să fi fost ceva manifestări (oricum nu puteam scoate nasu afară din păcate), însă în Alba Iulia era musai să se sărbătorească. Numa ce am vorbit cu mama la telefon şi mi-a zis că tata a plecat în oraş să se "culturalizeze".
Daca aş fi fost acasă, poate aş fi trecut şi eu pe acolo.

Cam ăsta a fost programul:

Vineri, 23 ianuarie

- orele 11 – Primăria Municipiului Alba Iulia – Vernisajul Expoziţiei „Unirea prin ochi de copil”

- orele 12 – Sala Unirii – Vernisajul Expoziţiei „Hai să dăm mână cu mână”

- orele 18 – Casa de Cultură a Studenţilor – Spectacolul folcloric extraordinar „Hai să dăm mână cu mână”

Sâmbătă, 24 ianuarie – Piata Tricolorului – Catedrala Reîntregirii

- orele 17.30 – Moment literar de evocare a Unirii de la 1859, prezentat de elevii din municipiu

- Moment artistic – Corul „Augustin Bena” al Liceului de Muzică şi Arte Plastice

- Hora Unirii

- orele 18.30 – Focuri de artificii

- Retragere cu torţe efectuată de Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul”

Sursa: site-ul oficial al Primariei Alba Iulia


Eu, dacă nu am reuşit să fiu prezentă, tot ce îmi rămâne e să postez despre asta şi să ascult Hora Unirii:



....şi să meditez puţin la ce spuneau Luna Amară în melodia Folclor:

LE: Între timp am mai aflat că, tot cu prilejul acestei sărbători, organizatorii campaniei de informare "Basarabia - Pământ românesc" au pus la cale un spectacol de teatru si muzică clasică "Basarabia - Dor de liberate" care a avut loc în seara de 23 ianuarie, la sala Dalles. Sursa--> aici.

Bun. Am mai predat un proiect la facultă azi. Pot să mă ocup cum se cuvine de leapşa pe care am primit-o ieri de la Cătă: Top 5 gafe colosale.



Nu ştiu cât de "colosale" pot fi numite astea, dar sunt primele care mi-au venit în minte, şi bineînţeles sunt gafele mele, personale :))


So, here we go:


1. La Mulţi Ani.. Alina! Cred că una din cele mai mari gafe le-am făcut prin clasa a 11a sau a 12a, de Sf. Andrei. Cum şi eu sunt Andreea, de obicei ţin minte persoanele care au acelaşi nume şi le trimit mesaje de ziua onomastică. La fel am făcut şi cu Alina, o tipă cu care mă întâlneam în fiecare zi în staţia de autobuz şi care era într-o clasă paralelă. I-am trimis mesaj de "La mulţi ani" de Sf. Andrei... la care răspunsul a fost : "De ce? Că nu e ziua mea azi. Abia peste o lună." Iar eu, ca să îmi amplific gafa, îi mai trimit un mesaj: "Păi cum? Azi e Sf. Andrei! Nu te cheamă Andreea?". Bineînţeles că răspunsul a fost negativ. Jur că o aveam trecută Andreea în telefon. Nu ştiu cum de am înţeles greşit :))

2. Se întâmpla acum vreun an sau doi, în Timişoara. Prin intermediul unei prietene, cunosc într-o seară doi tipi străini, unul francez, unul belgian, care lucrau pe atunci la Alcatel cred. Facem cunoştinţă, ştiu că unul e belgian şi unul francez însă bineînţeles că uit asta pe parcurs. Oricum pentru mine nu prezenta mare importanţă, fiindcă cu ambii vorbeam în franceză. Asta până când la un moment dat îl întreb pe belgian "Din ce oraş din Franţa spuneai că eşti? Din Lyon sau Paris, ca si Michel?". Am întrebat asta cu o faţă aşa de senină şi nevinovată încât nu am reuşit să îl enervez. Mi-a spus doar: "Sunt belgian!! Belgienii nu sunt din Franţa! Aşa ca între prieteni, să nu îl faci niciodată pe un belgian francez sau invers, că e ca şi cum l-ai înjura". Şi chiar aşa şi este. M-am mai documentat ulterior.. Uite ce am găsit aici:


3. Acum vreo 8 ani. Merg la şcoala mea generală să o aştept pe soră-mea să iasă de la ore, să mergem împreună acasă. Între timp, apare o femeie la vreo 50 şi ceva de ani, cu batic pe cap şi se postează şi ea pe hol aşteptând să iese copiii. La un moment dat intrăm în vorbă, şi îmi spune pe cine aştepta. După vreo 10 minute îmi zice că nu mai are răbdare să stea, dar să îi spun eu Irinei, sau cum o chema, că a fost pe acolo. După ceva timp, ies copiii. Fata respectivă era prietenă de-a lu soră-mea. O cunoşteam cât de cât, aşa că am mers la ea şi i-am zis : "Vezi că a trecut bunică-ta pe aici. Mi-a zis să îţi spun că te-a aşteptat". Se uită la mine câş şi îmi răspunde: "Bunica?? Ce să caute la şcoală ?? Ea nici nu ştie la ce şcoală învăţ". În fine, nu ştiam ce să îi mai răspund. Am aflat mai târziu, în drum spre casă, de la soră-mea, că de fapt...... aia era mamă-sa.

4. Hello! .... again! În octombie anul trecut, am organizat recrutările la OSUT. Facem înscrierile, chemăm oamenii la interviu, îi selectăm, apoi convenim să dăm telefoane la toţi cei 50 de oameni admişi să îi anunţăm şi să îi chemăm la un welcome party. Şi mă apuc eu să dau telefoane.... multă gălăgie în sediu... du-te vino... trebuia să fac un semn pe listă, ca să ţin minte unde am sunat şi unde nu. ram deseori întreruptă de câte ceva. Pe când ajung pe la poziţia 40 şi ceva, intervine ceva şi trebuie să las puţin sunatul. Când revin, sun exact la poziţia care nu era însemnată, sun, spun poezia....şi aflu că pe fata respectivă numai ce o sunasem cu 3-4 minute înainte :))

5. Iar la a 5-a nu mă pot hotărî ce să scriu pentru că nu prea îs nu ştiu ce gafe semnificative sau originale. Li s-au mai întâmplat şi la alţii. La fel, ca şi Cătă, prima dată când am auzit numele decanului nostru, Marilen Pirtea, am crezut că e femeie. Am avut ceva probleme cu punctajele la cazare, aşa că a trebuit să merg la biroul lui pentru a depune o cerere, el fiind cancelar pe vremea aia. Şi am întrebat-o pe secretara lui "DOAMNA Pirtea este?".
Sau când am fost la un meci al echipei din oraşul meu natal, cu Steaua. Şi m-am aşezat în galeria Stelei. Dar nu ţineam cu Steaua... :]

În fine, asta îi cam tot ce mi-a venit în minte azi noapte când am adormit greu din cauza otitei.
Ca o analiză post-scriptum, pot spune că, în general, gafele pe care le fac sunt din cauză că sunt aiurită... uit nume, informaţii, înţeleg greşit... cam aşa e cu Peştii aştia :)) Deşi după noul horoscop, aş fi Vărsător, dar nu cred! :))

Leapşa o pasez acuma la Roxi (că sigur are de unde scrie >:) ). Can't wait to see! :)

, Iată că azi s-a aruncat cu două lepşe deodată în mine, una de la Roxi şi una de la Cătă. Ambele cu motivaţia că poate mă ţin de cuvânt şi mă ocup mai mult de blog. Ei bine, în legătură cu Quote of the Day, m-am achitat. A fost schimbat în fiecare zi. Azi am schimbat-o mai târzior, la 3 după amiaza fiindcă nu mi-a mers netu... ştiţi şi voi cum merge în cămin, ca cizma... Plus că de dimineaţă am fost cam ocupată să îmi plătesc căminu şi să merg la medic... fiindcă m-am procopsit cu o dragă de otită... iar acum, fiind obligată să stau în casă, la căldură, am timp şi dispoziţie să scriu din nou... aşa, printre picături auriculare şi medicamente... şi ascultând Placebo...

O să mă achit prima dată de leapşa de la Roxi, fiindcă la celalaltă e puţin de gândit.

Deci, leapşa sună cam aşa (a pornit de la Ale):

Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture.
Tag 4 people to do the same!

Al patrulea folder se numeşte "Bal UVT 2007" iar a 4-a poză este asta:


Este făcută chiar după ce am ajuns, înainte să înceapă efectiv distracţia. Ca reminder, la balul respectiv, tema era "Noaptea strigoilor" pentru că a avut loc în noaptea Sf. Andrei (30 nov). A fost în The Note (a doua oară când am călcat pe acolo, prima dată fiind la concert Taxi). Cică trebuia să fie bal mascat. Eu, lăsându-mă pe ultima clipă, costumul ăsta de ţigancă e tot ce am mai găsit la închiriat. Eu zic că a fost ok. Puţin mai "creolă" trebuia să fiu, şi era bine :))
În poză mai sunt cu "una bucată pirată" şi cu o hippioată.

Leapşa o dau mai departe la "mia querida sorella", la Cătă, la Pandi (că şi-aşa nu ne-am mai auzit de mult timp) şi la Ţânţărica, ca să îi dau de lucru, dacă tot nu îmi pot onora invitaţia în oraş pe seara asta... şi pentru că e HR-iţă de-a mea, tre să o menţin antrenată, pentru după vacanţă, cînd intrăm iar în pită.

Revin mai târziu cu următoarea leapşă.

Aşa cum puteţi observa, în partea dreaptă a blogului meu a mai apărut o rubricuţă, un mic "intrus". La ăsta îi zice "Quote of the day". Să mă explic. Fraza de acolo va fi schimbată în fiecare zi cu una nouă, care poate fi reprezentată de o chestie ce mi s-a părut mie funny / inteligentă / plină de sens etc. sau pur şi simplu "Tru" cum ar zice un emo kid :))
Pot fi 1 sau 2 versuri dintr-o poezie sau o melodie care mi-a plăcut (desigur, când o să fie asta o să menţionez sursa).
Poate fi un status fain care l-am văzut sau avut la mess.. oricum vă asigur că NU o să fie chestii siropoase şi nu o sa fie fraze luate dintr-o carte de cugetări şi aforisme, cum se mai găsesc pe alte site-uri la rubrica cu acelaşi nume. Şi nu o să aibă legătură cu starea mea de spirit din acea zi.

Buun. Am lămurit. Să-i dăm drumul!

Stand comedy-ul invadează din nou Timişoara!

Sîmbătă seara, 24 ianuarie, trupa Showtime revine în Timişoara cu un nou spectacol şi o porţie proaspătă de râs. Ştiu că e sesiune şi aveţi de învăţat, dar nu strică să vă relaxaţi puţin şi să vă mai descreţiţi frunţile :)

Tibi, Cristian şi Cătălin sunt trei băieţi din Bucureşti, care au tot mai mare succes în lumea stand-up-ului din România. Eu personal i-am mai văzut în octombrie anul trecut şi m-am distrat copios la show-ul lor. Şi şi la after-party, fiindcă au mai rămas prin Bunker (locaţia lor de câte ori vin în Timişoara) să mai socializeze cu lumea, nu s-au tirat la hotel imediat, cum ar fi făcut alţii mai fiţoşi. De atunci, au mai fost o dată în noiembrie, însă eram plecată acasă, la majoratul surorii mele.

Ei se reîntorc cu drag în Timişoara de fiecare dată (cam la o lună şi ceva) pentru că, din spusele lor, publicul de aici este foarte receptiv, comparativ cu alte zone ale ţării. Deh, doar e fruncea nu?

Dar să nu mai lungim vorba, că ştiu şi eu că timpul costă bani... sau puncte în plus la examene :)

Pe scurt: Bunker, 24 ianuarie, orele 21, 15 lei intrarea.

See ya there! Poate lipsiţi la numărătoare :))


P.S. Pentru mai multe informaţii despre trupă şi spectacole, accesaţi blogul lui Tibi Neuronu. De asemenea, mai citiţi chestii interesante şi pe blogul lui Cristian Dumitru. Blogul lui Cătălin nu îl ştiu, doar ştiu că mai scrie pe blogul lui Neuronu, la rubrica Bordeisme.

Revin cu paşi hotărâţi în blogosferă. După un popas de câteva zile în project-sferă.

Pentru început, o să îmi achit "restanţele" (asta ca să ştiţi că nu am stat numa cu nasu în comp zilele astea)..


Part 1: Persona

Vineri, 16 ianuarie, am fost la concert Persona. Da, ştiu că sunt timişoreni, însă eu nu am auzit de ei până nu am văzut afişul concertului în complex. Şi i-am căutat pe net. I-am ascultat şi mi-a plăcut sound-ul lor. Am zis că merită să ledau o şansă şi să merg la concert, chiar în detrimentul partyului DnB din Setup. Aşa că, am tot bătut lumea la cap să vină, însă toţi erau destul de zgîrciţi ca să dea 10 lei pe intrare. Însă, după părerea mea, a meritat. Roxi nu m-a lăsat la greu şi m-a însoţit :)


Concertul s-a ţinut în Jazz... un spaţiu ok, dar mult prea neîncăpător pentru publicul numeros care a venit să îi vadă.

Eu am stat în faţă, aşa că i-am auzit şi văzut perfect. Au cântat aproape 2 ore, cu o pauză cam la jumătate. Nu ştiu cum era mai în spate ( nu foarte ok, după spusele lui Richie ), dar în faţă atmosfera a fost foarte plăcută. Oameni care chiar trăiau muzica lor, o dată cu ei.
Eu cunoşteam doar vreo 4-5 melodii, ascultate pe pagina lor de mySpace, dar mi-au plăcut şi restul, inclusiv melodia nouă cântată doar de Gaben, solistul trupei. Avea ceva emoţii că a dat-o-n bară la sfîrşit, dar da! i-a ieşit :)

În rest, toate bune. Doar câteva incidente mai neplăcute cu un tip foarte beat care a stat în apropierea mea şi a vărsat vodcă pe mine de vreo două ori, când era copleşit de entuziasm. Dar nu contează.

Part 2: Persoane

Partea a doua a nopţii s-a continuat într-o altă locaţie, foarte frecventată de mine şi Roxi, şi anume Taine. Toate bune şi frumoase, full de lume, muzică bună (Melcu la comp, prietenii ştiu de ce). Starea mea de spirit dobândită în timpul concertului se simte foarte bine acolo. Asta până pe la ora 3 şi ceva, când ne hotărâm să mergem acasă, şi constatăm că ne lipsesc telefoanele, şi mie şi Roxanei. Mulţi nervi, căutări... în fine, au trecut... azi primesc o altă cartelă de la ai mei. Până acum, am experimentat vremurile din şcoala generală, când nu aveam telefon. Şi am constatat că, deşi nu îl folosesc aşa de mult ca şi alţii, decât pentru strictă nevoie, totuşi este un element indispensabil...

Asta e, trăim în România, locul unde totul e posibil.

Şi ca să închei tot cu nişte versuri, am o dedicaţie pentru cel care ne-a furat telefoanele:

Asta avea guturai ?
Sau are dureri de gât cauzate de "altceva"?

Sigur a doua variantă, că altfel nu îmi explic cum a intrat in emisiune...




Aaaaaa, da! Ne-a luminat! E din cauza CD-ului... CD-u are probleme.. da, da.. mă bucur că ne-a anunţat, altfel o acuzam pe nedrept pe săraca fată, că doar ea are voce bună...

Altceva nu mai comentez, sunt de acord cu Roxi.

Doamne cât umor negru poate să aibă românul:

"Hotărârea de Guvern nr. 654321/2008: Datorită creşterii alarmante a numărului de pensionari în raport cu populaţia activă, precum şi insuficienţei fondurilor pentru majorarea pensiilor, Guvernul României hotărăşte:
Art. 1.- Începând cu data de 01.01.2009 pensionarii vor avea voie să treacă pe culoarea roşie a semaforului.
Art. 2.- Dacă în termen de şase luni nu se obţin rezultatele scontate, începând cu data de 01.06.2009 trecerea pe culoarea roşie devine obligatorie.
Art. 3.- Prezenta hotarare intra in vigoare inainte de publicarea in Monitorul Oficial."

Am primit pe mail... dar am google-uit şi am vazut că mai apare şi pe site-ul Antenei3 la rubrica Funny..

Asta numa banc funny nu e...

Off topic, am o propunere mai bună pentru perioada crizei: Start Wearing Purple!! :)

Şi mulţi îi sar gardu... :))

În categoria asta intră şi cei de care voi scrie mai jos.

Am primit şi eu pe mess un link către pagina asta. Aici veţi găsi o animaţie foarte comică (doar e de la Academia de Râs) cu 2 personaje care cică spun mulţumesc de 1 milion de ori. Thank you, thank you, thank you....

E foarte funny la început, dar apoi începe să devină annoying. Eu i-am ascultat până era numărătoarea pe la 600-700... şi am dat Exit :))

Partea şi mai funny a venit când am citit aşa în diagonală comentariile... o grămadă de oameni care îşi propuneau să asculte până ajung la un milion... apoi oameni care au calculat cam în cât timp ar fi asta (aprox. 27 de ore!!!), oameni care au ascultat până pe la 200-300 de mii de Thank You... şi care acu se plângeau că numa asta le zumzăie în cap... Cum naiba, da cine te-a pus?? Michiduţa? =))

Şi în sfârşit, oameni care au zis că au ajuns la 1 mil. şi vreo 50 de mii. Ăştia clar mi se par că intră în categoria din titlu :))

Chiar şi să nu fi ascultat tot timpu, dar să îţi laşi compu deschis 27 de ore ca să dai un print screen la aplicaţia asta când ajunge la un mil.. Hai mă laşi?? Tre să fii cam "dus de acasă" =))

Ce culori are steagul României? Ce întrebare de grădiniţă nu? Albastru, galben şi roşu. Nimic mai simplu.
Următoarea întrebare e: Câte culori are drapelul României?

La fel ca Adi Despot, aţi răspunde: "Trei în .... mea!!"

Ei bine, în cazul ăsta, lucrurile nu mai stau atât de clar. Asta pentru că steagul României are nuanţe diferite de roşu şi albastru de la o instituţie la alta... de la o imprimerie la alta... Câte bordeie, atâtea obiceie.

În acest sens, Zzing a lansat o campanie inedită : Un singur steag. Prin aceasta se cere reglementarea culorilor drapelului în coduri fixe. Detalii despre campanie găsiţi pe site-ul campaniei sau pe site-ul Zzing.

De asemenea, mai jos e filmuleţul campaniei.



Iată încă o iniţiativă lăudabilă.

Pentru a semna petiţia, daţi click aici.

Dacă eşti un bun român poţi chiar să promovezi campania. Trimiţi linkul la prietenii tăi. Dacă mai eşti şi posesor de blog, poţi adăuga widgetul campaniei pe pagina ta.

Eu o susţin. Tu ce faci?

Ia d-aci şi ascultă!

Zilele astea am găsit un comic fain, cu o poveste pe cât se poate de realistă. O realitate nu la fel de plăcută pentru toţi. Pentru tipii drăguţi ca cel din poveste sigur nu.

A good guy falls in love. Încearcă să o cucerească pe tipă...

însă, de teamă să nu fie respins, preferă să lege o prietenie sinceră cu tipa..

Îşi propune să îi fie alături la bine şi la rău...

Să o facă să depindă de el, să îşi dea seama că el este tipul perfect pentru ea...

Îşi atinge ţelul eventually...

În sfârşit lucrurile merg aşa cum şi-a dorit de mult....

Însă nu pentru mult timp....

Din păcate pentru el...

MORALA: Good girls prefer bad guys :)

În general, oamenii când dau de prea mult bine, se plictisesc... nu îşi mai dau seama ce au lângă ei, îşi pierd interesul... şi vor adrenalină, din nou. Is it good or bad? Good, până la un moment dat... care o fi ăla, depinde de fiecare...